Sfârșitul unui mecanism abuziv din armată: comandanții nu mai pot fi judecători în propriile cauze

Curtea Constituțională a României a închis definitiv o dispută care trenează de peste două decenii în sistemul militar. Judecătorii au respins o excepție de neconstituționalitate privind răspunderea materială a militarilor — un mecanism prin care comandanții puteau impune subordonaților plata unor prejudicii fără control judecătoresc.

Decizia vine după o sesizare a Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”, care contesta vechile prevederi ale Ordonanței Guvernului nr. 121/1998, înainte de modificarea prin Legea nr. 279/2023. Obiectul contestației se referea la articolul 43, care reglementa posibilitatea militarlor de a contesta în instanță deciziile de imputare ce stabileau răspunderea pentru prejudicii materiale.

Cum funcționa vechea lege

Potrivit Ordonanței din 1998, în cazul producerii unui prejudiciu într-o unitate militară, o comisie de cercetare administrativă analiza împrejurările și propunea o decizie de imputare. Aceasta putea fi emisă de comandantul sau șeful unității, iar decizia avea caracter de titlu executoriu, adică putea fi pusă în aplicare imediat asupra militarului considerat vinovat.

Ulterior, existau mai multe căi de contestare administrativă: contestație, plângere la comisia de jurisdicție a imputațiilor și cerere de revizuire în cazul descoperirii unor fapte noi. Totuși, Curtea a subliniat că sistemul vechi nu oferea suficiente garanții de obiectivitate, deoarece autoritatea care pretindea prejudiciul putea decide unilateral asupra responsabilității subordonatului.

22:23 • ECONOMIE

CCR decide soarta pensiilor private: pot românii să-și retragă integral banii din Pilonul II?

08:46, 27.10.2025 • ACTUALITATE

Ce se întâmplă cu pensiile magistraților, după decizia CCR. Ultimele detalii de la Guvern

Argumentele contestatarilor

Spitalul militar a argumentat că vechea formulare a articolului 43 era discriminatorie, pentru că permitea doar persoanei obligate la repararea prejudiciului să conteste decizia în instanță, nu și unității militare păgubite. Practic, în aceeași situație de fapt, părțile implicate beneficiau de tratamente juridice diferite, ceea ce încălca articolul 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi și dreptul la acces liber la justiție.

Poziția Curții

Curtea Constituțională a constatat că problema fusese deja tranșată prin Decizia nr. 649/2022, care declarase neconstituționale mai multe articole din Ordonanța 121/1998. Această decizie stabilea că procedura de imputare, prin care autoritatea pretins păgubită putea să emită titluri executorii împotriva militarilor, era incompatibilă cu principiul statului de drept și securitatea juridică.

Prin urmare, CCR a respins excepția ca devenită inadmisibilă, confirmând că orice tentativă de a invoca articolul 43 în forma anterioară Legii 279/2023 nu mai are efect juridic. Hotărârea este definitivă, general obligatorie și va fi publicată în Monitorul Oficial.

Impactul deciziei

Această decizie reafirmă că militarii nu pot fi supuși arbitrar unor decizii de imputare emise unilateral de comandant, iar orice prejudiciu trebuie să fie stabilit și executat în cadrul unei proceduri corecte, cu acces la instanță. Practic, Legea nr. 279/2023 reglementează în mod clar că responsabilitatea materială trebuie soluționată printr-o procedură judiciară, nu doar administrativă.

Pentru militari, asta înseamnă mai multă protecție juridică și securitate în raporturile de muncă, eliminând posibilitatea ca autoritățile interne să impună sancțiuni financiare fără evaluarea legală corespunzătoare.

Vechea procedură le permitea multe comandanților

Răspunderea materială a militarilor a fost reglementată în România pentru a stabili clar cine răspunde în cazul prejudiciilor produse în serviciu. Problema a fost că vechile proceduri combinau atribuții administrative și jurisdicționale, permițând comandanților să emită decizii cu valoare de titlu executoriu, ceea ce era incompatibil cu principiile de coerență legislativă, securitate juridică și egalitate între părți.