Colectiv, 10 ani. Lecțiile unei țări care n-a învățat nimic

La zece ani de la incendiul care a zguduit România și a schimbat, pentru o clipă, conștiința colectivă, numele „Colectiv” rămâne sinonim cu rana adâncă a unei societăți care nu a știut — sau nu a vrut — să se vindece. Tragedia din 30 octombrie 2015, soldată cu 65 de morți și peste 180 de răniți, a devenit reperul moral al unei generații care a strigat atunci, din stradă, „Corupția ucide”.

Astăzi, în 2025, mesajul acela pare tot mai estompat, în timp ce realitatea confirmă un adevăr amar: sistemul care a permis Colectivul continuă să funcționeze la fel.

România, zece ani mai târziu: aceleași instituții, aceleași greșeli

Inițiativa civică România#Colectiv 10 ani – Vrem dreptate! cere autorităților să transforme memoria în acțiune. Organizațiile semnatare atrag atenția că instituțiile-cheie — ISU, DSP, Inspecția Muncii — continuă să funcționeze cu personal insuficient, pregătire precară și o birocrație care permite eludarea oricărei răspunderi.

Autorizațiile de securitate la incendiu se eliberează, în continuare, post-factum. Iar acolo unde legea nu poate fi ocolită, apar derogări sau excepții. Comunicarea între instituții este încă un punct slab, iar sistemul de audit public intern nu previne, ci doar reacționează după tragedii.

11:43 • SOCIAL

Distrigaz, mesaj după ce a fost pusă sub învinuire în dosarul exploziei din Rahova: „Ne vom asuma întreaga responsabilitate”

11:23 • Sănătate

Zece ani de la Colectiv. Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete: „Simt rușine uneori. O rușine grea, pentru nepăsare și indolență”

Societatea civilă formulează cinci cereri clare:

1. Publicarea, în format deschis, a tuturor autorizațiilor și controalelor ISU și DSP;
2. Crearea unui registru public al infrastructurii critice — școli, spitale, săli de spectacole;
3. Verificări periodice filmate și transmise public;
4. Depolitizarea conducerii ISU și DSP, prin concursuri reale;
5. Simulări publice anuale de intervenție la incendii, cu implicarea cetățenilor.

„Avem de toate”, spun autoritățile, la fel ca acum zece ani. Dar tragedii precum explozia recentă din cartierul Rahova arată că nu s-a schimbat nimic: aceleași neglijențe, aceleași explicații, același stat nepregătit să-și protejeze cetățenii.

Lecțiile uitate ale unui deceniu pierdut

La zece ani de la Colectiv, România nu are încă un spital pentru mari arși complet funcțional. Pacienții sunt trimiși, ca și în 2015, în străinătate. Echipamentele moderne zac nefolosite, iar infecțiile nosocomiale continuă să facă victime.

„Suntem mai rău decât atunci”, spun supraviețuitorii. „Infecțiile sunt mai puternice, spitalele tot mai obosite, iar medicii, tot mai epuizați.”

Profesorul Ion Stanomir scrie, într-un editorial pentru HotNews, că deceniul de după Colectiv a fost „un timp al epuizării democratice și al dezamăgirii”. România, afirmă el, „nu e o republică a cetățenilor, ci un stat care își tratează oamenii ca pe niște iobagi”.

Între memorie și responsabilitate

„Colectiv” este o oglindă. Una a unei țări care, zece ani mai târziu, continuă să trăiască periculos, între nepăsare și indiferență.

În locul reformei, avem resemnare. În locul responsabilității, tăcere. Și, în fiecare toamnă, aceeași întrebare: ce am învățat din Colectiv?

Poate că adevărul cel mai dureros este acesta: nu am învățat nimic.