De ce se chinuie încă „băieții din umbră” să-l extragă pe Călin Georgescu

Faptul că băieții din umbră își riscă libertatea pentru a-l scoate pe Călin Georgescu din România spune totul. Nu vorbim despre un biet perdant politic, ci despre un produs de sistem: ani de investiții, resurse, propagandă, legături externe.

Pentru noi e un personaj grotesc, pentru ei e pontonul dintre lumea lor opacă și masele debusolate. Pe el s-au cățărat planurile de Geția, lovitură de stat, ‘predarea instituțiilor poporului’. De aici disperarea: dacă pică Georgescu, nu cad doar un om și un dosar, ci se face țăndări întreaga construcție de laborator.

Produs de laborator, nu simplu candidat ratat

Pentru noi, Georgescu e „răsuflatul ăla cu Geția”, pentru ei e o investiție strategică de ani de zile:

• a avut CV lucios (ONU, Club of Rome, „dezvoltare durabilă”) – adică ambalaj de om serios, nu conspiraționist de Facebook.
• a fost împins pe pistă ca „tehnocrat salvator”, apoi ca prezidențiabil antisistem, cu un scor electoral real, nu imaginar.
• a fost vârful de lance într-o operațiune de influență descrisă chiar în documente oficiale – creștere nenaturală pe TikTok, narațiuni prorus-suveraniste, suspiciuni de joc rusesc în spate.

Cu alte cuvinte: nu e doar un individ, e un proiect. Iar proiectele de genul ăsta nu se aruncă la gunoi ușor, se reciclează.

Martirul perfect: „mi-au furat alegerile”

Pentru nucleul lor dur, Georgescu nu e un ratat politic, ci președintele „legitim” căruia i-au furat sistemul și globaliștii victoria:

• a intrat în turul doi și a fost oprit nu la urne, ci prin anularea întregului proces electoral de către CCR pe fond de atacuri hibride rusești.
• apoi a fost scos din joc la următoarea rundă, cu decizie BEC confirmată de CCR.

Din perspectiva celor care visează la „Geția”, asta e aur propagandistic:
„omul nostru a câștigat, Sistemul l-a decapitat, deci e singurul autentic”.
Așa se nasc martirii politici. Iar martirul, odată creat, e greu de înlocuit cu un om nou, necopt pentru rol.

Pod între lumi: respectabilitate oficială + delir naționalist

Georgescu le oferă ceva rar: puntea între radicali și publicul confuz, dar nu complet pierdut.
E simultan:

• fost expert ONU, „domnul doctor în pedologie, strateg în dezvoltare durabilă”;
• și băiatul care elogiază Antonescu și Codreanu, flirtează cu negarea Holocaustului, Putin, antisistem, „geopolitică originală”.

Pentru băieții din umbră asta e combinația ideală:

• în față: „om al elitei, respectat internațional, persecutat de globaliști”;
• în spate: vehicul perfect pentru mesaj extremist, prorus, anti-NATO și anti-UE care se vinde ca „suveranism”.

Un lider nou, fără CV internațional, le-ar da doar jumătate de pachet: isterie naționalistă fără respectabilitate de fațadă.

Cheia planului de răsturnare, nu doar un pion

În dosarele cu „Comandamentul Vlad Țepeș” și tentativa de lovitură de stat, Georgescu nu apare ca simplu figurant, ci ca piesa civilă care dă față politică unui nucleu de rezerviști, mercenari și conexiuni externe.

Schema e asta:

• militari în rezervă, rețele din servicii, legături cu Rusia → partea murdară, tehnică;
• Georgescu → fața „politică”, omul care reprezintă viziunea, „voievodul Geției”, steagul sub care se strâng frustrații și conspiraționiștii.

Dacă le scoți figura asta din ecuație, tot planul capătă un aer de club de pensionari paranoici. Cu el, pare – pentru simpatizanți – „mișcare politică serioasă, cu lider”.

De aici și efortul enorm de a-l scoate din țară prin angajare fictivă la Viena: nu doar din milă pentru un prieten, ci pentru că e piesă de bază în construcție și știe mult prea multe din culise.

Utilitatea lui pentru rețea: știe, semnează, legitimează

De ce-l vor scos, protejat, păstrat? Pentru că:

• știe traseele de bani, oamenii, contactele externe – de la „consultanță economică” până la planuri de destabilizare;
• are semnătură „curată”: fost expert ONU, fost propus premier, fost prezidențiabil – e util ca față de afiș în orice nouă inginerie politică;
• poate fi folosit ca simbol viu de persecuție: „uitați ce face regimul cu cine vrea binele țării, îl bagă la DNA și-l ține în control judiciar, îl hăituiește până fuge”.

Pentru astfel de rețele, un om ca el e ca un domeniu cu trafic mare: nu-l lași să expire, îl reînregistrezi, îl rebranduiești, dar nu renunți la el.

„Răsuflat” pentru noi, combustibil pentru bula lor

Tu îl vezi răsuflat (și pe bună dreptate), dar important e ce vede bula lui:

• „președintele furat”,
• „victima NATO-UE-globalism-Soros”,
• „omul cu proiectul Geția, blocat de sistem”.

În momentul în care intră DNA, are loc și un salt calitativ: devine nu doar lider carismatic, devine deținut politic în narațiunea lor.
De aici și mișcările disperate: extragere în Viena, consultanță fictivă, combinații cu rezerviști – totul arată că există în continuare un nucleu convins că el rămâne cea mai bună unealtă pentru:

• radicalizarea unei părți de populație;
• confiscarea frustrării reale (economice, sociale) și împachetarea ei în proiect „național” sub controlul lor.
• Călin Georgescu nu mai e un om, ci o fantomă care refuză să moară.

O relicvă resuscitată periodic de rețele care nu știu să piardă, dar știu să comploteze. Și poate că nu el e pericolul, ci tocmai faptul că în România există încă oameni care cred că un „Mesia-de-Plastic” salvat din arest ar putea salva o țară întreagă din propriul marasm educațional.