Compozitorul Horia Moculescu a încetat din viaţă
Compozitorul Horia Moculescu s-a stins din viaţă la vârsta de 88 de ani, după ce în ultima vreme a întâmpinat mai multe probleme de sănătate.
Horia Moculescu era la spital
Horia Moculescu, unul dintre cei mai importanți compozitori și pianiști ai muzicii românești, s-a stins din viață la vârsta de 88 de ani, lăsând în urmă o moștenire artistică impresionantă. Cunoscut pentru talentul său și pentru eleganța cu care a slujit scena muzicală, artistul a fost o prezență constantă în viața culturală a țării timp de peste șase decenii. În ultimele zile, el a fost internat în stare critică la Institutul „Matei Balș”, unde medicii au încercat fără succes să-i salveze viața, după o perioadă de comă și intubare.
De-a lungul vieții, Moculescu a vorbit deschis despre problemele de sănătate cauzate de fumatul excesiv, obicei de care a reușit să se desprindă în urmă cu aproape două decenii. Chiar și așa, efectele asupra aparatului respirator au continuat să-l afecteze. În plus, compozitorul a dus o luptă îndelungată cu o afecțiune dureroasă, neuromul Morton, care l-a chinuit în ultimii 17 ani și a necesitat mai multe intervenții chirurgicale.
Boala, provocată de presiunea asupra nervilor dintre degetele picioarelor, i-a îngreunat mobilitatea, însă Horia Moculescu a continuat să compună și să apară în emisiuni, rămânând până la final un simbol al eleganței și al profesionalismului în muzica românească.
„Erai aerul meu. Erai drumul meu”
Durerea pierderii lui Horia Moculescu a fost exprimată în cele mai sfâșietoare cuvinte de fiica sa, Nidia, care i-a dedicat un mesaj tulburător tatălui ei. Pe o rețea privată de socializare, Nidia și-a deschis sufletul și a scris despre golul imens lăsat de plecarea compozitorului, pe care îl descrie drept „zâmbetul” și „aerul” ei.
„Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc. Erai aerul meu. Erai drumul meu”, a scris Nidia, mărturisind că nu știe cum să-și continue viața fără cel care i-a fost sprijin și lumină. Într-un text de o sinceritate sfâșietoare, fiica artistului vorbește despre o suferință imposibil de cuprins în cuvinte, despre o durere care nu se poate vindeca și despre sentimentul de pierdere totală.
„Ai greșit, Tată. Eu nu sunt puternică. Eu sunt frântă. Sunt o frunză smulsă de vântul durerii”, continuă Nidia, evocând imaginea tatălui ca pe un „stejar” sub umbra căruia și-a trăit toată viața.
Mesajul ei, plin de poezie și disperare, a emoționat profund pe cei care l-au citit, fiind o dovadă a legăturii puternice dintre Horia Moculescu și fiica sa, dar și a imensei iubiri care supraviețuiește dincolo de moarte.