România – campioana risipirii potențialului agroalimentar: cinci cauze ale eșecului

România dispune de un potențial agroalimentar considerabil, însă acesta rămâne insuficient valorificat, iar sectorul agroalimentar industrial se află mult sub media Uniunii Europene.

Datele oficiale EUROSTAT arată că, în 2021, agricultura României se situa pe locul 7 în Uniunea Europeană, cu o producție totală de peste 21 de miliarde de euro. Cu toate acestea, analiza industriei agroalimentare indică un contrast semnificativ: în 2020, România ocupa doar locul 18 în Europa în ceea ce privește valoarea producției industriale de produse alimentare, contribuind cu 9 miliarde de euro, adică doar 1,04% din totalul european. În comparație, Germania înregistra o producție de 173 miliarde euro (19,62% din total), Franța 17,33%, Italia 13,32%, iar Spania 11,8%.

Această discrepanță evidențiază o problemă structurală majoră și anume că România produce materii prime în cantități semnificative, însă transformarea acestora în produse cu valoare adăugată ridicată este limitată. Practic, potențialul agroalimentar al țării este risipit printr-o industrializare slabă, ceea ce reduce semnificativ competitivitatea produselor românești pe piețele interne și internaționale.

Deficitul comercial – semnal de alarmă

O analiză realizată de experți ai Academiei de Studii Economice pe baza datelor INS arată că, în ultimii 10 ani, deficitul comercial pentru produsele agroalimentare (excluzând cerealele) a fost persistent și în creștere. Rata medie anuală de creștere a importurilor a fost de 11,7%, comparativ cu o rată medie de creștere a exporturilor de doar 10,2%. În 2022, deficitul comercial agroalimentar a atins 4,6 miliarde de euro, reprezentând 13,5% din totalul deficitului comercial al României. Această evoluție reflectă incapacitatea sectorului de a valorifica integral producția internă și de a transforma materiile prime în produse cu valoare adăugată mare.

Problema este agravată de structura schimburilor comerciale: exporturile românești sunt dominate de materii prime – grâu, porumb, semințe de floarea-soarelui –, în timp ce peste jumătate din importuri sunt produse finite, cu valoare adăugată mare. Astfel, România exportă materii prime și importă produse procesate, ceea ce generează pierderi semnificative de valoare economică și menține economia în poziția de furnizor de resurse brute, nu de produse competitive.

Cauze structurale ale eșecului

Un document elaborat de Minsiterul Agriculturii evidențiază mai multe cauze care au condus la această situație:

1. Brandurile colective de export insuficient dezvoltate – majoritatea firmelor românești nu dețin mărci proprii cu notorietate pe piețele externe, iar brandurile sectoriale și brandul de țară nu au fost promovate eficient pentru a susține creșterea exporturilor. În afara comunităților de români din străinătate, produsele românești sunt puțin cunoscute și dificil de recunoscut ca produse de calitate.
2. Promovare și marketing slab dezvoltate – prezența online a firmelor românești nu a generat suficientă expunere internațională, iar instrumentele de marketing digital necesită îmbunătățiri semnificative. Majoritatea IMM-urilor au cunoștințe limitate în materie de branding, marketing, informare și networking, ceea ce împiedică identificarea oportunităților de piață și dezvoltarea exporturilor.
3. Prospectarea insuficientă a piețelor externe – piața europeană a fost explorată doar parțial, iar piețele din afara Uniunii Europene au rămas în mare parte neaccesate. Produsele românești destinate exportului au o competitivitate limitată, ceea ce reduce șansele de penetrare pe piețele internaționale și menține dependența de exportul de materii prime.
4. Lipsa de informare a consumatorilor interni – cetățenii români nu sunt suficient informați asupra calității produselor locale și preferă, în multe cazuri, să achiziționeze produse importate. Această situație slăbește cererea internă pentru produse românești și descurajează producătorii să investească în calitate și diversitate.
5. Certificări și acreditări limitate – obținerea certificărilor de calitate necesare pentru export este scăzută, ceea ce face dificil accesul produselor românești pe piețele externe și limitarea recunoașterii internaționale a acestora.

Consecințe pentru producători și consumatori

Neadoptarea strategiei de promovare va menține efectele negative actuale:

• Exportul de produse cu valoare adăugată limitată va continua să fie scăzut, în timp ce exportul de materii prime – în special cereale – va rămâne dominant.
• Importurile de produse procesate vor crește, menținând dezechilibrul balanței comerciale.
• Producătorii mici și IMM-urile vor întâmpina dificultăți în îmbunătățirea valorificării produselor lor din cauza cunoștințelor limitate în marketing, branding și identificarea oportunităților de piață.
• Consumatorii interni nu vor dispune de suficiente informații pentru a alege produse de calitate, autentice românești.

România riscă să rămână doar un furnizor de materii prime

Documentul de la Ministerul Agriculturii arată că, deși România are tradiții culinare bogate și un potențial agricol considerabil, lipsa unor politici coerente de promovare și modernizare a industriei agroalimentare determină risipirea acestui potențial. Fără măsuri active de sprijin, sectorul agroalimentar românesc rămâne vulnerabil, cu pierderi de valoare economică și competitivitate internațională.

Concluzia documentului este clară: România poate produce alimente de calitate și diversificate, dar fără o strategie eficientă de valorificare, promovare și industrializare, țara riscă să fie „campioana risipirii potențialului agroalimentar”, pierzând oportunități economice importante și menținând un deficit comercial persistent.