Apa-i soră cu românul! Până la Paltinu

Criza apei din Prahova și Dâmbovița nu a fost doar o problemă tehnică sau meteorologică. Ea a scos la iveală pentru a nu știu câta oară vulnerabilități fundamentale ale statului român: bâlbâieli, lipsă de comunicare și un joc pervers al vinovaților – „tu ești de vină”, „nu, tu ești”, până când nimeni nu mai înțelege cine trebuie să acționeze și cum.

Când 100.000 de oameni rămân fără apă potabilă, când spitale și școli sunt afectate, iar o centrală electrică critică este oprită forțat, întrebarea nu mai este politică, ci existențială: cum poate statul să ne apere? Ce a face statul când dronele rusești ne încearcă vigilența?

Problema nu este doar tehnică sau logistică. Este o problemă de guvernanță, de structură și de asumare. Instituțiile statului trebuie să funcționeze ca un mecanism coerent, în care avertismentele sunt ascultate, riscurile anticipate, resursele alocate și comunicarea transparentă. În lipsa acestor elemente, prevenția devine un concept abstract, iar protecția reală a cetățeanului se pierde în birocrație și conflicte politice.

Lecția crizei de la Paltinu, Prahova, este clară. Nu putem să ne permitem ca infrastructura critică și serviciile publice să fie lăsate în mâinile unui sistem politizat și incoerent. Dacă statul nu reușește să coordoneze intervențiile, să anticipeze riscurile și să comunice responsabil, cetățeanul nu mai are decât să aștepte – și să se întrebe dacă în fața unui cutremur, a unei pene masive de curent sau a unui incident de securitate aeriană va mai exista cine să-l protejeze.

10:25 • ACTUALITATE

Cum încearcă Diana Buzoianu să se spele pe mâini în criza de la Paltinu

10:20, 01.12.2025 • Dezvăluiri

Diana Buzoianu și oamenii USR, principalii „artizani” ai sistării alimentării cu apă a peste 100.000 de locuitori din Prahova și Dâmbovița

Bâlbâiala instituțiilor, lipsa asumării și jocurile politice nu sunt doar neprofesionalism. Ele sunt o amenințare directă la siguranța publică. Când pericolele pot veni de oriunde – din natură, infrastructură sau din mâna unor actori externi – statul trebuie să fie prevăzător, rapid și responsabil.

Cetățeanul nu are timp să urmărească cine poartă vina. El are nevoie de protecție. Iar când statul se ocupă mai mult de imagine și mai puțin de rezultate, vulnerabilitatea devine realitate. Aceasta este criza de fond pe care România trebuie să o rezolve: cum să transforme bâlbâiala și disputele birocratice în acțiune concretă, predictibilă și eficientă pentru oameni.