Cehia are aceeași soartă ca România: închide ultima mină de cărbune după 250 de ani

Cehia se pregăteşte să pună punct, la finalul lunii ianuarie, unei industrii care i-a modelat economia şi societatea timp de peste două secole. Ultimul puţ de exploatare a cărbunelui superior se închide definitiv, într-un scenariu care aminteşte puternic de parcursul României, unde renunţarea la cărbune a lăsat în urmă regiuni întregi aflate în tranziţie dificilă.

După două secole de minerit, Cehia pune capăt unei epoci

La graniţa cu Polonia, în localitatea Stonava, mina CSM extrage în aceste zile ultimele tone de cărbune din galerii care coboară la peste un kilometru sub pământ. Închiderea ei marchează sfârşitul exploatării cărbunelui superior în Cehia, o industrie care a susţinut timp de generaţii dezvoltarea economică a Europei Centrale şi care, la fel ca în România, a fost multă vreme pilonul sistemului energetic.

Compania de stat OKD, aflată în lichidare, trebuia să oprească activitatea minieră încă din 2021. Războiul declanşat de Rusia în Ucraina şi explozia preţurilor la energie au oferit însă industriei o scurtă amânare. Astăzi, contextul s-a schimbat radical: cererea este în scădere, preţurile globale ale cărbunelui sunt reduse, iar costurile de exploatare în minele foarte adânci au devenit imposibil de susţinut.

Pentru cei care au coborât ani la rând în subteran, închiderea minei nu este doar o decizie economică, ci o ruptură profundă.

19:20, 09.12.2025 • Internațional

Un lider trumpist reintră în scenă: Babis revine în fruntea guvernului de la Praga

16:25, 20.11.2025 • Internațional

Impact frontal între două trenuri în Cehia: bilanțul răniților crește. Cauza coliziunii, în continuare necunoscută

„Este trist că mina se închide. Este o muncă grea, dar bună. Îmi va fi dor de utilaje, de zgomot, de tăietoarea de cărbune”, spune minerul polonez Grzegorz Sobolewski, care ia în calcul să îşi caute de lucru peste graniţă, în Polonia.

Directorul OKD, Roman Sikora, recunoaşte că limitele industriei au fost atinse.

Costurile operaţionale au crescut constant, în timp ce Europa accelerează reducerea dependenţei de combustibilii fosili, iar industria grea regională, cândva motor economic, s-a restrâns drastic.

Un bazin minier care a construit o regiune

Mineritul din zona Ostrava a început la sfârşitul secolului al XVIII-lea, transformând un teritoriu rural al Imperiului Habsburgic într-un puternic centru industrial. Investitori importanţi, inclusiv familia Rothschild, au finanţat dezvoltarea infrastructurii feroviare, a oţelăriilor şi a minelor, atrăgând zeci de mii de muncitori.

După naţionalizarea comunistă din 1948, industria a cunoscut un nou boom. În anii ’80, peste 100.000 de mineri lucrau în regiune, iar producţia anuală ajungea la 25 de milioane de tone. Prăbuşirea comunismului, în 1989, a schimbat însă radical direcţia. Industriile energofage s-au restrâns sau au dispărut, minele s-au închis una câte una, iar zeci de mii de oameni şi-au pierdut locurile de muncă.

OKD, privatizată ulterior, a intrat în faliment în urmă cu un deceniu, iar statul ceh a preluat controlul pentru a gestiona o închidere etapizată. În 2024, producţia anuală a coborât la doar 1,1 milioane de tone, iar numărul angajaţilor s-a redus la 2.300. Alte 1.550 de persoane urmează să fie disponibilizate în lunile următoare.

O regiune între relansare şi moştenirea poluării

Economiştii locali spun că cea mai grea perioadă a fost anii ’90, când şomajul a explodat, iar alternativele economice au întârziat să apară. Astăzi, rata şomajului în regiune este de 6,6%, încă peste media naţională, dar mult sub nivelurile dramatice de acum trei decenii. După aderarea Cehiei la Uniunea Europeană, investiţiile străine, inclusiv cele ale grupului Hyundai, au contribuit la diversificarea economiei.

Totuşi, urmele mineritului sunt încă vizibile: soluri contaminate, zone cu risc de prăbuşire şi instalaţii industriale abandonate. Regiunea urmează să beneficieze de 19 miliarde de coroane, echivalentul a aproximativ 908 milioane de dolari, prin Fondul pentru Tranziţie Justă al Uniunii Europene, destinat zonelor afectate de decarbonizare.

În timp ce Cehia închide definitiv exploatările de cărbune superior, Polonia continuă să menţină aproximativ 70.000 de mineri în subteran, cu angajamente politice privind funcţionarea minelor până în 2049. În vestul Cehiei, exploatările de lignit vor mai funcţiona încă câţiva ani.

Pentru OKD, închiderea minelor nu înseamnă dispariţia completă. Compania intenţionează să rămână activă în comerţul cu cărbune şi să dezvolte proiecte noi, precum un parc de baterii, un centru de date şi o centrală electrică alimentată cu metan extras din vechile puţuri.

„Avem planuri ambiţioase pentru OKD în viitor”, spune Roman Sikora.