Cine este noul mogul miliardar al României: un băiat discret și de succes

Pe lista oamenilor foarte bogați din România, acest domn ocupă un loc aparte. Nu dă interviuri, nu defilează la evenimente mondene, nu își etalează averea pe Instagram și nu simte nevoia să explice nimănui cum a ajuns unde a ajuns.

Și totuși, în ianuarie 2026, fără zgomot și fără fanfară, Teszari a trecut un prag simbolic pe care puțini români l-au atins: a intrat în clubul miliardarilor în euro.

Fără scandal, fără povești lacrimogene, fără mitologie de carton. Doar cifre, bursă și un business construit în ani de zile, nu în sprinturi mediatice.

Momentul-cheie: o lună de bursă care schimbă ierarhii

La începutul lui ianuarie 2026, acțiunile Digi Communications au atins un maxim istoric: 128 de lei pe titlu. Pentru Bursa de Valori București, a fost un moment rar – o creștere de aproape 30% într-o singură lună pentru o companie mare, matură, deja bine așezată în piață.

Pe 9 decembrie 2025, acțiunea se tranzacționa în jurul valorii de 99 de lei. O lună mai târziu, capitalizarea companiei ajunsese la aproximativ 12,8 miliarde de lei. Nu vorbim despre speculație de colț de piață, ci despre un operator telecom cu infrastructură serioasă, milioane de clienți și operațiuni în mai multe țări europene.

Pentru Teszari, efectul a fost direct și brutal de simplu: deține, direct și indirect, circa 60% din companie.

Cifrele care nu mai pot fi ignorate

La prețul de 128 de lei pe acțiune, pachetul controlat de Zoltan Teszari valorează teoretic în jur de 7,7 miliarde de lei. Convertit în moneda europeană, rezultatul sare de 1,5 miliarde de euro. Prag psihologic, dar și simbolic. De aici încolo, discuția nu mai e despre „antreprenor de succes”, ci despre mogul în toată regula, chiar dacă unul care refuză ostentația.

Desigur, evaluarea este una strict bursieră. Nu ține cont de:

• eventuale discounturi de lichiditate,
• dificultatea vânzării unui pachet majoritar,
• structura diferitelor clase de acțiuni și drepturi de vot.

Dar, chiar și cu aceste nuanțe, mesajul rămâne limpede: Teszari joacă într-o ligă extrem de rară pentru România.

Un imperiu construit pe cabluri, nu pe vorbe

Povestea Digi este una clasică pentru capitalismul est-european reușit, dar rar dusă până la capăt. De la cablu TV și internet într-o Românie flămândă de infrastructură, la un grup telecom cu prezență serioasă în Europa, drumul a fost lung, tehnic și lipsit de romantism.

Televiziunile Digi, serviciile de internet și telefonie, investițiile constante în rețele și tehnologie au creat un ecosistem stabil, care nu depinde de o singură piață sau de un singur ciclu politic. Asta explică, în bună măsură, încrederea investitorilor și saltul bursier recent.

Într-o economie în care multe averi au fost construite rapid și precar, modelul Teszari iese din tipar: capitalism de infrastructură, nu de conjunctură.

Discreția ca strategie, nu ca accident

Zoltan Teszari nu este discret pentru că „așa e firea lui”. Discreția pare parte dintr-o strategie clară. Într-o țară în care expunerea mediatică aduce, inevitabil, controverse, presiuni politice și atacuri personale, absența din prim-plan devine un avantaj competitiv.

Nu intră în polemici, nu răspunde provocărilor, nu comentează. Lasă cifrele să vorbească. Iar bursa, când vorbește, o face fără menajamente.

Digi și Bursa: un reper rar de stabilitate

Cu o capitalizare de 12,8 miliarde de lei, Digi Communications se poziționează ferm printre cele mai valoroase companii listate la Bursa de Valori București. Într-o piață adesea criticată pentru lipsa de lichiditate și de povești mari, Digi devine un reper: companie românească, listată, cu acționariat clar și expunere internațională.

Pentru piața de capital locală, ascensiunea Digi e mai mult decât o știre despre un miliardar nou. E o confirmare că se pot construi campioni regionali și din România, fără artificii și fără sprijin politic fățiș.

Departe de profilul miliardarului de carton

Zoltan Teszari nu arată ca imaginea clasică a mogulului. Nu are aura extravagantă, nu vânează influență publică și nu pare interesat să fie personaj de copertă. Și tocmai de aceea povestea lui spune ceva important despre maturizarea capitalismului românesc: uneori, adevărata putere nu face zgomot.

În timp ce alții își negociază notorietatea, Teszari își vede de rețele, cifre și infrastructură. Iar într-o lume în care discreția a devenit rară, miliardarul care nu vrea să fie văzut e, paradoxal, unul dintre cei mai interesanți.

E ceva dubios în evoluția acestui domn?

Întrebarea e legitimă. Când apare un miliardar „dintr-odată”, instinctul sănătos e să cauți petele. Hai s-o spunem direct, fără perdea și fără isterii.

Pe scurt: nu există nimic evident dubios în evoluția lui Zoltan Teszari.

Dar există zone opace, care pot ridica sprâncene – fără să treacă, însă, pragul suspiciunii serioase.

Acum, pe larg.

Ce nu e dubios

1. Averea nu apare peste noapte

Zoltan Teszari nu s-a trezit miliardar într-un an electoral, dintr-o licitație misterioasă sau dintr-un „tun” cu statul. Averea lui este:

• graduală, construită pe 20+ ani,
• vizibilă contabil, printr-o companie listată,
• validată de piață, nu de o decizie politică.

Saltul din 2025–2026 nu e o naștere a averii, ci o re-evaluare bursieră. Diferență majoră.

2. Nu are istoric penal, anchete grele sau dosare-fantomă

Până azi:

• nu apare în dosare penale majore,
• nu e asociat cu condamnări,
• nu există anchete jurnalistice serioase care să-l lege de rețele infracționale sau jafuri de stat.

Pentru România, asta deja îl plasează într-o ligă rară.

3. Business-ul e unul „plicticos”, nu exotic

Telecomul e:

• capital-intensiv,
• reglementat,
• monitorizat,
• greu de folosit pentru spălări rapide de bani.

Nu vorbim de offshore-uri obscure cu cherestea, petrol sau „consultanță strategică”.

Ce poate părea dubios

1. Discreția extremă

Teszari e aproape invizibil public. Pentru publicul românesc, asta sună suspect:
„dacă nu vorbește, sigur ascunde ceva”.

În realitate, discreția e:

• strategie de protecție (față de politică, presă, șantaj),
• stil de business central-european, nu balcanic,
• o metodă de a nu deveni „țintă”.

Discreția nu e probă de vinovăție. E doar neobișnuită într-o țară a exhibiționismului.

2. Relația cu statul: inevitabilă, dar controlată

Ca orice mare operator telecom, Digi a avut:

• licențe,
• reglementări,
• relații cu autorități.

Diferența față de „mogulii clasici”:

• nu a crescut exclusiv din contracte cu statul,
• nu depinde de buget public,
• nu pare prizonierul unei singure tabere politice.

Asta îl face mai puțin vulnerabil, nu mai suspect.

3. Structura acționariatului și drepturile de vot

Există:

• clase diferite de acțiuni,
• control consolidat cu procent relativ mai mic de capital economic.

Asta e standard în companii mari, nu o schemă ocultă. Google, Meta, alții funcționează exact așa. Poate deranja ca filosofie, dar nu e ilegal sau dubios.

Unde ar trebui să fim atenți

Dacă ar exista un viitor „punct sensibil”, el nu ține de trecut, ci de:

• influența mediatică (prin televiziuni),
• poziția dominantă în piață,
• capacitatea de a face lobby discret.

Dar asta e o problemă de reglementare și transparență instituțională, nu o vină personală demonstrată.

Concluzia onestă

Dacă ar fi să punem o etichetă corectă:

Zoltan Teszari nu e un miliardar dubios, ci un miliardar atipic pentru România.

Averea lui:

• nu explodează din nimic,
• nu miroase a jaf,
• nu e rezultatul unei protecții politice evidente.

E mai degrabă un caz rar de capitalism funcțional, care tocmai de aceea stârnește suspiciuni într-o societate obișnuită cu combinații.