Ce riscă economia României dacă impune plafonarea generalizată a adaosului comercial la o inflație de peste 5%

Ideea introducerii unui mecanism automat de plafonare a adaosului comercial atunci când inflația depășește pragul de alertă de 5% este o măsură de politică economică extrem de tentantă electoral, dar plină de capcane structurale, arată o analiză realizată de compania de consultanță Frames. Deși, la prima vedere, pare un scut eficient pentru puterea de cumpărare, experiența economică și exemplele europene arată că o astfel de intervenție brutală în mecanismul liber de formare a prețurilor poate genera efecte adverse severe, transformând o criză a prețurilor într-o criză a disponibilității mărfurilor.

Efectul de bumerang: Implicațiile economice majore

Potrivit analiștilor, introducerea unui plafon fix pentru adaosul comercial (să spunem, maxim 20% pentru procesatori și 20% pentru retaileri, așa cum s-a experimentat temporar pe alimente de bază) într-un moment inflaționist generează distorsiuni imediate pe lanțul de aprovizionare.

Și mai grav este faptul că din declarațiile făcute de ministrul Agriculturii reiese că acest mecanism ar putea fi aplicat tuturor produselor alimentare, nu numai celor de bază.

13:23, 10.02.2026 • Imobiliare

Piața imobiliară, datorii istorice. Primul recul major după 10 ani de creștere continuă

19:14, 22.12.2025 • ECONOMIE

România, la un pas de recesiune în 2026. Avertisment dur: orice creștere de taxe poate prăbuși economia

,,Propunerea Ministerului Agriculturii ridică o mulțime de semne de întrebare. Dacă dl. Barbu vrea să extindă un astfel de mecanism la nivelul întregii industrii alimentare, în tentativa de a reduce inflația, asistăm la o premieră mondială. Pare o inițiativă demnă de Premiul Nobel pentru Economie. În realitate, este o inepție economică’’, afirmă Adrian Negrescu, managerul Frames.

Potrivit analizei, o asemenea reglementare riscă să alunge din țară investitorii din retail, și nu doar pe cei din sectorul alimentar.

Efectul de ,,Waterbed’’

Dacă plecăm de la premiza propusă de Ministerul Agriculturii, efectele economice sunt ușor de anticipat, arată analiza.

Retailerii, pentru a-și menține marjele de profitabilitate necesare acoperirii costurilor fixe (salarii, energie, chirii), vor fi forțați să compenseze pierderile de la produsele plafonate prin scumpirea agresivă a celor neplafonate.

Dacă uleiul și zahărul au adaos limitat, prețul detergentului, al cosmeticelor sau al altor produse din hipermarketuri va crește disproporționat.

,,Este clasicul efect de Waterbed, pe care l-am mai văzut în economie din momentul în care a fost introdusă plafonarea adosului la produsele alimentare de bază. Inclusiv Consiliul Concurenței a reclamat acest efect economic cu consecințe semnificative în dinamica vânzărilor și a puterii de cumpărare’’, arată analiza Frames.

Penuria la raft

Mai mult chiar, atunci când prețul reglementat nu mai acoperă costul de producție și logistică (care crește din cauza inflației), producătorii sau retailerii pot decide pur și simplu să nu mai vândă acele produse. Apare fenomenul rafturilor goale sau al raționalizării, deoarece vânzarea devine o activitate generatoare de pierderi.

Într-un mediu cu marje controlate, companiile își reduc drastic bugetele de investiții și marketing. Lansarea de produse noi devine riscantă, iar calitatea produselor existente poate scădea (fenomenul de skimpflation – reducerea calității ingredientelor pentru a menține prețul).

,,România nu este singura țară care a căutat soluții neortodoxe, însă modelele diferă radical prin rezultate”, afirmă Negrescu.

Guvernul de la Budapesta, de exemplu, a impus cele mai dure plafoane de preț din UE pentru alimente și combustibili. Rezultatul a fost dezastruos: Ungaria a înregistrat ulterior cea mai mare inflație alimentară din UE (peste 40-50% la un moment dat), penurie de combustibil și zahăr, și falimentul multor mici comercianți. Când plafoanele au fost ridicate, prețurile au explodat pentru a recupera pierderile acumulate.

În loc de legi coercitive, Franța a optat pentru „Trimestre Anti-Inflation”, un acord voluntar prin care retailerii s-au angajat să țină prețurile jos la o gamă selectată de produse, în schimbul unei presiuni guvernamentale asupra marilor producători industriali pentru a renegocia contractele.

Grecia a impus o transparență totală și o limitare a marjei de profit brut (nu a prețului final) la nivelul anului 2021 pentru produsele esențiale. Măsura a fost mai flexibilă, permițând ajustarea prețurilor în funcție de costuri, dar interzicând specula.

Lovitura pentru capitalul românesc: De ce firmele locale sunt cele mai vulnerabile

Dacă va fi implementată în forma anunțată de ministrul Agriculturii, această măsură menită să protejeze populația ar putea avea un efect de bumerang pentru capitalul românesc. Aplicarea unei astfel de reglementări riscă scă scoată din piață tocmai antreprenorii români, care nu au o putere economică care să le permită să facă față efectelor negative.

,,Marile rețele de retail (hipermarketurile, discounterii) au volume uriașe și pot negocia prețuri de achiziție mult mai mici de la furnizori. Ele pot supraviețui cu un adaos comercial mic (de ex. 10-15%) datorită rulajului rapid. În schimb, micile magazine românești (comerțul tradițional) au costuri operaționale per produs mult mai mari. O plafonare a adaosului la un nivel scăzut le-ar împinge direct în faliment, neputând să-și acopere cheltuielile cu utilitățile și personalul’’, afirmă Negrescu.

Potrivit analiștilor, în fața plafonării adaosului, nu este exclus ca marii retaileri să pună o presiune enormă pe furnizori (adesea producători români de hrană) să scadă prețul de livrare pentru a se încadra în prețul final dorit. Producătorii români, deja decapitalizați, riscă să vândă sub cost sau să fie delistați în favoarea unor produse de import mai ieftine.

,,Introducerea automată a plafonării adaosului comercial la o inflație de 5% riscă să transforme economia României într-o piață parțial planificată, cu riscuri majore de blocaj’’, arată analiza Frames.

Deși poate oferi o gură de oxigen electorală și socială pe termen foarte scurt (câteva luni), pe termen mediu măsura erodează competitivitatea firmelor românești mici, reduce oferta de mărfuri și, istoric vorbind, duce la o explozie și mai mare a prețurilor în momentul inevitabil al liberalizării pieței.

,,Soluția viabilă este să lași piața liberă, retailerii să concureze între ei, să existe o competiție reală în piață, iar dacă există înțelegeri, avem Consiliul Concurenței care poate să sancționeze. În plus, să nu uităm un lucru esențial – prețurile sunt ca un elastic. Dacă tragi prea mult de el, se rupe, altfel spus dacă scumpești prea mult, rămâi cu marfa nevândută. Iar producătorii și retailerii știu acest lucru, dovadă că s-au angajat într-o cursă infernală de promoții și discounturi, în tentativa de a-și păstra clientela, de a face vânzări în volum’’, a mai declarat Negrescu.