Sâmbăta Morților sau Moșii de Iarnă: De ce se face pomenirea înainte de Lăsatul Secului. Tradiții unice și legătura dintre cele două lumi

În calendarul creștin ortodox, nimic nu este așezat la întâmplare, iar Moșii de Iarnă, cunoscuți în popor drept Sâmbăta Morților, reprezintă un moment de profundă încărcătură spirituală, marcat chiar înainte de Lăsatul Secului de Carne. Această zi nu este doar despre tristețe, ci despre o legătură continuă între generații, o zi în care ne reamintim că nu suntem singuri în fața veșniciei.

Potrivit învățăturilor bisericești, „Sâmbăta Morților, adică ziua în care îi pomenim pe cei plecați Dincolo, este despre a ne aminti că nu suntem niciodată singuri și că numai împreună putem să existăm ca ființe totale, că ne adunăm împreună, în comuniune, sub Hristos”. Astfel, expresia românească „morții cu morții, viii cu viii” nu are aici niciun fundament, distanța dintre cele două lumi fiind anulată prin rugăciune, relatează Mediafax.

De ce a fost aleasă ziua de sâmbătă?

Alegerea zilei de sâmbătă pentru pomenirea celor adormiți are semnificații teologice adânci. Sâmbăta este ziua în care Hristos a coborât la iad pentru a elibera sufletele drepților. De ce se aflau aceștia acolo? Explicația este că „Dumnezeu nu se pogorâse încă în trup, în timpul vieții lor, prin urmare, nu-L cunoscuseră, iar viața fără Hristos este întuneric”.

Totodată, moartea este privită ca o odihnă în așteptarea Învierii, deci „tot un fel de sâmbătă”, o zi deschisă mereu spre duminică, ziua bucuriei absolute. Mântuirea nu este un act solitar. „Nimeni nu are acces la mântuire de unul singur, ci doar în comunitate”, iar prin rugăciunea pentru ceilalți, ne accesăm propria mântuire.

05:30, 13.12.2025 • Culte

Rugăciunea zilei de sâmbătă: „Îndură-Te, Doamne, de toți cei vii și de toți cei adormiți”

Pomenirea, un act de milostenie

Cei trecuți la cele veșnice nu se mai pot ruga pentru ei înșiși, astfel că Sâmbăta Morților devine punctul de întâlnire al milosteniei cu pomenirea. „Sfinții Părinți spun că nicio o pomană nu e mai mare decât rugăciunea pentru celălalt și mai ales pentru cel ce ne face rău”.

Ritualul legănării colivei nu este un simplu gest, ci simbolizează „uniunea supremă dintre cele două lumi, care, de fapt, nu sunt despărțite, pentru că de asta și legănăm coliva între sus și jos”.

Cum sunt amintiți cei care au murit năpraznic

Această zi oferă o mângâiere și pentru sufletele celor care, în mod normal, nu au parte de slujbe obișnuite. Sunt pomeniți cei care au murit de moarte năpraznică, dar și sinucigașii, însă aceștia din urmă nu sunt numiți direct. Biserica folosește o formulă discretă: „atunci când preotul spune «cu tot neamul lui cel adormit», îi lasă lui Dumnezeu responsabilitatea iertării”.

Tradiții populare: De la „câșnelegi” la „pupi”

În tradiția populară, Moșii de Iarnă marchează și ieșirea din anotimpul rece. În unele regiuni, sărbătoarea poartă numele de „câșnelegi”, sugerând că iarna este pe ducă.

Gastronomia specifică acestei zile variază în funcție de zonă. „Prin Banat, există obiceiul să se dea grâu fiert pregătit cu unt sau grăsime cu brânză, pe lângă carne de porc”. În Muntenia, gospodinele pregătesc piftii (cotoroage), în timp ce în Transilvania se împart niște copturi specifice numite „pupi”.

În Bucovina, accentul cade pe ajutorarea comunității. Femeile înstărite trimit alimente (brânză, lapte, plăcinte) familiilor sărmane, mai ales acolo unde sunt mulți copii, pentru ca toți să aibă ce mânca de Lăsatul Secului. Totul se face sub deviza unei înțelepciuni vechi: „Cine face lui își face / Cine dă lui își dă”.