Românii au mutat târgul de vechituri pe telefon. Mii de lei scoşi din lucruri nefolosite

Mii de români vând astăzi haine, electrocasnice, cărți, jucării sau obiecte decorative pe platformele de comerț online și spun că au reușit să câștige sume de ordinul miilor de lei doar din lucruri pe care, altfel, le-ar fi aruncat sau donat.

Explozia acestui fenomen a fost susținută de dezvoltarea rețelelor de socializare și de serviciile de curierat care livrează rapid colete oriunde în țară. Astfel, piața second-hand s-a transformat într-o comunitate uriașă, în care experiența, prezentarea produselor și reputația online pot face diferența dintre un anunț ignorat și unul care aduce profit.

„Poți pune orice îți trece prin cap”

Potrivit ştiripesurse.ro, unii români care vând constant online spun că nu există o rețetă complicată pentru a începe. Un utilizator explică faptul că aproape orice obiect poate avea un cumpărător, atâta timp cât respectă politica platformei.

„În general, poți pune orice îți trece prin cap (și este conform cu politica site-urilor), pentru că poate cineva are nevoie și ți le cumpără. Alege prețuri rezonabile și vezi de ce nu mai ai nevoie prin casă. Se adună, încet-încet, bănuții. În rest, nu știu dacă poți face chiar un business serios fără să pierzi multe ore prin magazine second-hand”, afirmă acesta pe Reddit.

12:23, 05.02.2026 • SOCIAL

Românii strâng punga. Vânzările de alimente au scăzut în 2025

15:25, 20.01.2026 • Auto

Dacia rupe la maşini hibrid. Vânzările au explodat în 2025

Pentru cei care vor venituri mai mari, recomandarea este clară: timp investit în magazinele de tip second-hand, unde pot fi găsite articole la prețuri mici, ulterior revândute cu profit.

Detaliile care fac diferența

Alți vânzători atrag atenția că succesul depinde în mare măsură de modul în care este prezentat produsul. Fotografii clare, haine neșifonate, descrieri complete și amabilitate în relația cu potențialii cumpărători sunt elemente esențiale.

„Vindeți articole de sezon. Adăugați detalii și poze cât mai îngrijite (hainele să nu fie boțite și să fie aranjate astfel încât omul să înțeleagă ce ia, de fapt). Să țineți cont că mulți caută brandul. Lucrurile trebuie să fie fără defecte, altfel sunt șanse slabe să le puteți vinde. Să fiți amabili și calmi în fața puzderiei de întrebări adresate (chiar dacă apoi clienții dispar ca măgarii în ceață). Ratingul contează foarte mult, este cartea voastră de vizită. Puteți pune și o bombonică la livrare sau un mesaj drăguț”, spune un alt utilizator.

Un alt român subliniază importanța măsurătorilor și a fotografiilor realizate la lumină naturală, din mai multe unghiuri.

„Pune multe poze. Descrie bine ce vinzi. Pune un centimetru lângă încălțăminte sau haine, pentru că aceleași mărimi diferă de la brand la brand. Dacă ai vreun animal de companie, încearcă să-l incluzi subtil prin vreo poză”, adaugă acesta.

Mii de lei din „lucruri de aruncat”

Pentru mulți, vânzarea online a devenit o sursă constantă de venit suplimentar. Un român spune că, în trei ani, a vândut produse în valoare de 9.000-10.000 de lei.

„Nu sunt de aruncat și nici de donat: de la jucării de copil, un feon, cărți, haine, o plapumă, tastaturi, borcane mai fancy, dar pe care nu le foloseam și altele, am reușit să le vând online. În trei ani cred că am vândut de 9.000–10.000 de lei. A fost destul de bine, având în vedere că până atunci fie le aruncam, fie le donam și cine știe pe unde ajungeau, de fapt”, afirmă acesta.

Un alt utilizator spune că a obținut aproximativ 7.000 de lei în ultimii trei ani, vânzând „doar «gunoaie» pe care le avea prin casă”.

„Și au fost doar «gunoaie»: tricouri, geci, CD-uri cu albume pe care nu le mai ascultam, storcător de fructe, casete cu Iris, ceasuri, PC-uri fără RAM și SSD, șepci etc. Mai bine vând decât să donez, fiindcă ce donez ajunge pe astfel de site-uri”, susține acesta.

Un alt român afirmă că a câștigat 5.000 de lei într-un singur an din vânzări online, comercializând ceasuri bărbătești, tricouri, bluze și geci, unele cumpărate din second-hand, la lichidări de stoc, cu 6-7 lei.

„Am vândut pe gustul meu, ceea ce mă gândeam că ar fi fost pe placul și altora”, spune acesta.

Sezonul și prețul, factori decisivi

Adaptarea la cerințele pieței este un alt element invocat de cei care reușesc să vândă constant. Un utilizator explică faptul că nu te poți aștepta să vinzi costume de baie iarna sau pulovere vara.

„Trebuie să te adaptezi anotimpurilor și cerințelor pieței la un anumit moment. Pune lucruri des în vânzare și fă reduceri. Trebuie să te miști mult ca să reușești să vinzi”, afirmă acesta.

Există însă și critici la adresa unor vânzători care listează produse la prețuri similare cu cele din magazine, deși starea lor nu mai este aceeași.

„Eu le pun la un preț mai mare, dar cu timpul scad serios din el ca să scap de ele, nu ca să mă îmbogățesc”, scrie un alt român.

De la Strada Lazăr la platformele digitale

Comerțul cu obiecte folosite are o istorie veche în România. La începutul secolului XX, ziarul Dimineața descria un târg de vechituri din București drept un loc aglomerat, cu „noroi” și „aer greu”, unde negustorii își întindeau marfa pe tarabe improvizate.

În 1947, publicația România Viitoare relata despre un târg „așezat la margine de oraș, rânduit în ciorba nămolului”, frecventat de o clientelă săracă. În 1943, Gazeta Transilvaniei descria târgul de vechituri din Cluj ca pe o „mare de oameni” în care, uneori, se vindeau obiecte încărcate de dramă personală, precum inele de logodnă sau chiar cununi de mireasă.

Atmosfera acestor târguri a rămas, de-a lungul deceniilor, una cenușie și adesea asociată cu lipsurile materiale.

Suspiciunea din perioada comunistă

În perioada comunistă, târgurile de vechituri au fost tolerate, dar privite cu suspiciune. Regimul a încercat să controleze producția și comerțul, iar presa acuza frecvent „specula”.

În 1970, ziarul Drapelul Roșu critica piața de vechituri din Timișoara, invocând lipsa controlului și comercializarea unor lucrări tipărite considerate necorespunzătoare. La scurt timp după apariția articolului, administrația piețelor a anunțat desființarea târgului, îndemnându-i pe localnici să vândă prin consignații și anticariate.

Cu toate acestea, comerțul „la negru” nu a dispărut, iar piețele de vechituri au rămas, în anii ’80, o sursă importantă de aprovizionare pentru mulți români.

De la „bișnițar” la vânzător online

După 1990, multe piețe și-au recâștigat popularitatea, iar percepția asupra celor care încercau să prospere din comerț s-a schimbat treptat. Termenul de „bișnițar”, asociat cu specula și economia subterană, a continuat o perioadă să stârnească indignare.

În ultimii ani însă, comerțul online a atras tot mai mulți români în vânzarea de articole second-hand. Dacă odinioară imaginea târgurilor era legată de noroi și tarabe improvizate, astăzi succesul depinde de lumină naturală, descrieri detaliate, ratinguri bune și livrări rapide prin curier.

Astfel, piața obiectelor la mâna a doua a trecut de la periferia orașelor direct în aplicațiile de pe telefon, iar pentru unii români a devenit nu doar o metodă de a elibera spațiu în locuință, ci o sursă constantă de venit suplimentar.