Educația în 2026, între austeritate și supraviețuire. Profesori fără creșteri salariale și școli amenințate cu închiderea

În 2026, sistemul de Educație se confruntă cu un paradox care va stârni nemulțumiri în rândul profesorilor și al părinților: statul nu crește salariile, dar majorează fondurile pentru utilități, bunuri și servicii, precum și pentru formare profesională. 

Concret, „coeficientul 1” pentru salarii rămâne neschimbat, la 9.620 lei, în timp ce „coeficientul 1” pentru cheltuieli materiale crește la 773 lei, ceea ce înseamnă un plus de 69 de lei față de anul precedent.

Ce este „costul standard per elev”

„Costul standard per antepreșcolar, preșcolar sau elev” este baza tehnică pentru calcularea finanțării de bază a școlilor, pe care se construiesc bugetele ce acoperă salariile și cheltuielile curente (utilități, materiale, anumite servicii și formare profesională). În proiectele pentru 2026, mecanismul rămâne structurat în două componente principale: una destinată cheltuielilor salariale și alta cheltuielilor materiale (bunuri, servicii și formare continuă).

Practic, dacă componenta salarială nu crește, nu există spațiu pentru majorări de salarii conform formulei standard; iar dacă componenta pentru utilități se majorează, școlile beneficiază doar de un sprijin limitat pentru facturi și funcționare, fără impact asupra veniturilor personalului.

De ce salariile sunt înghețate

În notele de fundamentare, Ministerul precizează clar baza legală: art. XVI alin. (1) din Legea nr. 141/2025 stabilește că, în 2026, cuantumul brut al salariilor personalului plătit din fonduri publice se menține la nivelul lunii decembrie 2025, dacă funcția și condițiile de muncă rămân neschimbate.

Pe această bază, proiectul prevede că, pentru 2026, valoarea costului standard pentru „coeficientul 1” la salarii rămâne 9.620 lei.

Nota de fundamentare mai arată și cine a stabilit cifra: Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar a adoptat valoarea, prin vot, în ședința din 23 decembrie 2025.

Singurele cheltuieli „în plus” în 2026

A doua componentă, cea destinată „materialelor”, crește: coeficientul 1 ajunge la 773 lei. Nota de fundamentare explică majorarea ca fiind de +9,8%, în concordanță cu rata anuală a inflației.

Pentru comparație, în 2025, coeficientul 1 pentru această componentă era de 704 lei, ceea ce explică diferența de 69 lei.

Este important de menționat că această creștere nu se traduce în bani suplimentari pentru salarii, ci reduce presiunea asupra bugetelor școlilor la capitolele critice pe timp de iarnă: încălzire, energie electrică, apă, materiale și servicii. Sumele exacte variază în funcție de dimensiunea unității școlare, de mediul urban sau rural și de zona climatică (județele fiind grupate în șase regiuni de temperatură).

Costul standard pe niveluri: urban vs. rural

În anexele pentru 2026 sunt prezentate valori concrete ale costului standard, diferențiate pe niveluri de învățământ și pe mediul urban/rural. De exemplu:

• Gimnaziu: 9.620 lei în urban și 11.063 lei în rural
• Învățământ primar: 7.341 lei în urban și 8.745 lei în rural
• Liceu teoretic: 9.620 lei
• Liceu profesional/dual: 10.534 lei

Pe înțelesul tuturor, aceasta înseamnă că statul recunoaște că, în mediul rural, costurile de funcționare și organizare a actului educațional sunt, de multe ori, mai ridicate sau mai greu de acoperit, iar finanțarea per elev trebuie ajustată corespunzător.

Pragul de elevi pe clasă, în urban, pentru bani suplimentari

Un aspect subtil, dar cu impact direct asupra școlilor: proiectul modifică pragurile de elevi pe clasă în mediul urban, criterii care determină alocarea sumelor suplimentare.

Până acum, regulile erau mai permisive: școlile urbane puteau obține ușor fonduri de echilibrare, chiar și pentru clase mici. Inspectoratele ajustau frecvent diferențele pentru a menține oferta educațională: profiluri, clase paralele, catedre. Practic, sistemul suporta existența claselor cu număr redus de elevi.

Din 2026, finanțarea va fi condiționată strict de media elevilor pe clasă: minimum 18 la primar, 20 la gimnaziu și 23 la liceu/profesional. Sumele suplimentare vor fi acordate doar în situații excepționale. De exemplu, dacă școala este singura cu un anumit profil în localitate.

Această schimbare transformă sistemul: clasele mici nu mai sunt susținute financiar; dacă nu sunt suficienți elevi, școala primește fonduri insuficiente, ceea ce poate duce la comasări, dispariția unor specializări și reducerea normelor cadrelor didactice.

Miza este uriașă: în orașele cu populație școlară în scădere, aceste praguri pot decide dacă o școală mai funcționează normal sau intră în austeritate.

Nu este funcționare, ci supraviețuire

În mediul rural, școlile nu vor fi închise imediat, însă vor funcționa tot mai greu în forma actuală: finanțarea calculată pe numărul de elevi va duce la mai puține ore separate, clase combinate și profesori care trebuie să facă naveta între mai multe școli.

Practic, clădirea școlii rămâne, dar structura ei educațională se modifică: elevi din ani diferiți vor învăța împreună, oferta de cursuri se restrânge, iar pregătirea pentru examene scade. Pe termen lung, părinții își vor muta copiii către oraș, efectivele vor scădea și mai mult, iar școala va rămâne deschisă doar formal, în timp ce calitatea educației se va subția treptat.

Ce se întâmplă cu școlile private/confesionale fără taxă

Proiectul aduce două clarificări:

• Dacă o unitate școlară particulară sau confesională fără taxă primește acreditare în cursul unui an financiar, statul va începe să asigure finanțarea de bază în anul financiar următor.
• În plus, sumele alocate prin bugetele locale, calculate pe baza numărului de elevi, sunt fixate pentru întregul an financiar și nu se modifică în funcție de scăderea sau creșterea numărului de elevi în acel an.

Pe scurt: finanțarea nu se modifică în timpul anului în funcție de fluctuațiile elevilor, ceea ce poate proteja bugetul unei școli de șocuri. Dar, poate genera dificultăți dacă apar creșteri neacoperite ale numărului de elevi.

Cine simte impactul anul acesta

Pentru profesori, mesajul este clar: prin formula costului standard, componenta salarială rămâne blocată.

Pentru directori și contabili, impactul se resimte în gestionarea cheltuielilor curente: majorarea de 69 de lei la coeficientul pentru materiale poate ajuta la plata utilităților și a funcționării școlii, dar într-un an cu presiuni ridicate pe costuri, această sumă poate fi doar un pansament temporar.

Pentru părinți, efectele sunt indirecte, dar concrete: atunci când școala trebuie să strângă cureaua, se reduc reparațiile, consumabilele, serviciile și, uneori, confortul termic.

La sate, situația devine și mai critică: elevii de a V-a și a VI-a, precum și cei de a VII-a și a VIII-a, vor fi adesea grupați în aceeași clasă, în sistem simultan. Astfel, calitatea actului educațional nu mai este centrată pe elev, ci pe economisirea resurselor.

Concluzii: un sistem educațional abia funcțional

Documentele pentru 2026 arată clar filosofia bugetară: statul vizează controlul cheltuielilor salariale prin înghețarea acestora și permite doar ajustări minime pe partea de funcționare; exact cât să mențină sistemul în viață, dar fără a-i îmbunătăți calitatea. Practic, Educația devine un pacient aflat sub respirație asistată, al cărui nivel de trai scade treptat.

În teren, acest lucru ridică o întrebare esențială: dacă prețurile cresc, iar salariile rămân la fel, câți profesori mai rămân motivați să susțină sistemul? Impactul nu se limitează la cadrele didactice. Părinții și elevii resimt direct scăderea calității educației prin clase comasate, predare simultană și o ofertă școlară tot mai restrânsă.

Rezultatul: atenție individuală redusă și pregătire mai slabă pentru examene.

În concluzie, problema nu mai este doar de buget, ci una de viitor: o națiune nu se prăbușește doar când rămâne fără bani, ci mai ales când rămâne fără educație.