Planeta se apropie de „punctul fără întoarcere”. Cercetătorii avertizează: sistemele climatice sunt mai fragile decât credeam

Semnalele de alarmă privind clima nu mai pot fi tratate drept simple exerciții academice. Valurile de căldură care bat record după record, incendiile de vegetație scăpate de sub control și furtunile tot mai violente conturează un tablou care pare desprins din scenariile cele mai sumbre ale comunității științifice. Diferența este că aceste scenarii nu mai descriu un viitor îndepărtat, ci o realitate care începe să se instaleze.

Un nou studiu publicat în revista științifică One Earth și preluat de The Guardian avertizează că planeta se apropie de un „punct fără întoarcere”. Cercetarea sugerează că mai multe sisteme climatice majore sunt mult mai fragile decât se estima anterior, iar destabilizarea lor ar putea declanșa reacții în lanț dificil de oprit.

Zonele critice ale planetei

Printre regiunile considerate vulnerabile se numără calota glaciară din Groenlanda, cea din Antarctica de Vest, permafrostul boreal și pădurea amazoniană. Fiecare dintre aceste sisteme joacă un rol esențial în reglarea climei globale.

Topirea accelerată a ghețarilor din Groenlanda și Antarctica contribuie la creșterea nivelului mărilor, punând în pericol orașe costiere și ecosisteme întinse. În paralel, dezghețarea permafrostului boreal eliberează cantități semnificative de metan, un gaz cu efect de seră mult mai puternic decât dioxidul de carbon pe termen scurt. Pădurea amazoniană, considerată adesea „plămânul planetei”, riscă să își piardă capacitatea de a absorbi CO₂, transformându-se din aliat climatic în sursă suplimentară de emisii.

15:05, 07.01.2026 • Internațional

Ce se va întâmpla cu planeta dacă Trump va pune mâna pe tot petrolul Venezuelei

Autorii studiului, citați de platforma Futurism, avertizează că „mai multe componente ale sistemului terestru ar putea fi mai aproape de destabilizare decât se credea”. Deși gradul exact al riscului rămâne incert, cercetătorii subliniază că actualele angajamente climatice asumate la nivel internațional nu sunt suficiente pentru a garanta stabilitatea pe termen lung.

Ce înseamnă un „punct de cotitură”

Conceptul de „tipping point” descrie acel prag critic dincolo de care schimbările devin auto-susținute și, în mare parte, ireversibile. Nu este vorba despre o creștere lentă și graduală a temperaturilor, ci despre o accelerare bruscă a proceselor climatice.

În cel mai pesimist scenariu, cunoscut sub numele de „Hothouse Earth”, temperatura medie globală ar putea crește cu aproximativ 5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale. O astfel de creștere ar remodela radical ecosistemele, ar afecta producția agricolă, ar reduce accesul la apă potabilă și ar amplifica tensiunile sociale.

Christopher Wolf, cercetător la Terrestrial Ecosystems Research Associates, atrage atenția că depășirea chiar și a unora dintre aceste praguri ar putea angaja planeta pe o traiectorie de supraîncălzire severă. Potrivit acestuia, atât publicul larg, cât și factorii de decizie politică nu conștientizează pe deplin implicațiile unei asemenea tranziții.

Impactul inegal al crizei climatice

Efectele schimbărilor climatice nu sunt distribuite uniform. Comunitățile cele mai sărace, care au contribuit cel mai puțin la acumularea istorică de emisii, sunt cele mai expuse riscurilor. Infrastructura fragilă, lipsa resurselor financiare și accesul limitat la servicii de bază amplifică vulnerabilitatea acestor regiuni.

În același timp, mobilizarea publică este în creștere. Mișcările pentru climă devin tot mai vizibile, iar nivelul de conștientizare a crescut semnificativ, inclusiv în Statele Unite. Protestele și campaniile civice aduc tema schimbărilor climatice în centrul dezbaterii publice, însă transformările structurale necesare presupun decizii politice și economice complexe.

Cine controlează pârghiile schimbării

Mulți experți susțin că puterea reală de a modifica direcția actuală se află în mâinile unui număr restrâns de mari investitori și corporații globale. Economia mondială funcționează după o logică a creșterii continue, iar companiile sunt presate să se extindă permanent pentru a rămâne competitive. În acest context, costurile de mediu sunt adesea externalizate sau amânate.

David Camfield, profesor la University of Manitoba și autor al volumului „Future on Fire: Capitalism and the Politics of Climate Change”, subliniază că pentru a slăbi aceste constrângeri politice ar fi necesară o presiune socială semnificativă. Doar mobilizări ample ar putea crea spațiul necesar pentru politici de tranziție climatică echitabile.