Artemis II în jurul Lunii: un fizician explică riscurile reintrării atmosferice

NASA pregătește misiunea Artemis II, în cadrul căreia patru astronauți vor înconjura Luna. Momentul decisiv va fi reintrarea capsulei Orion în atmosferă, când scutul termic trebuie să facă față temperaturilor de peste 2.700 de grade Celsius. Unele voci susțin că siguranța echipajului este pusă în pericol din cauza acestui scut. Totul depinde de cât de bine poate NASA să estimeze un risc acceptabil, pe baza datelor disponibile, a explicat fizicianul Claudiu Tănăselia pentru HotNews.

Lansarea Artemis II, amânată din cauza problemelor tehnice ale rachetei SLS

NASA a amânat lansarea misiunii Artemis II după o scurgere de hidrogen la racheta SLS, detectată pe 3 februarie, ceea ce a împins echipajul să aștepte până în martie. Agenția a înlocuit recent componentele afectate, iar testul de alimentare a rachetei, efectuat pe 19 februarie, a fost finalizat cu succes. Noua dată estimată pentru lansare este 6 martie, cu posibile alternative în aprilie, dacă mai apar întârzieri.

Misiunea Artemis II va dura 10 zile și va transporta patru astronauți în jurul Lunii, fără a aseleniza. Se va realiza un survol care îi va duce la cea mai mare distanță de Pământ dintre toate misiunile spațiale, la peste 6.000 km de fața îndepărtată a Lunii.

Succesul zborului depinde însă de performanța scutului termic al capsulei Orion.

22:40, 12.02.2026 • NECONVENTIONAL

Eveniment astronomic rar. Ce planete se văd cu ochiul liber și când e momentul optim

07:31, 11.01.2026 • Internațional

NASA anunță când ar putea lansa misiunea Artemis 2 cu echipaj uman

Cum funcționează scutul termic, care ridică semnale de alarmă

Mai mulți specialiști au atras atenția că scutul termic al capsulei Orion ar putea pune în pericol viața echipajului NASA.

„NASA este pe punctul de a trimite oameni către Lună într-o capsulă despre care nu toată lumea crede că este sigură pentru zbor”, a scris CNN.

Scutul termic (în engleză „heat shield”) este conceput să protejeze echipajul și capsula în momentele în care temperaturile depășesc 2.700 de grade Celsius. Fizicianul Claudiu Tănăselia a explicat pentru HotNews că la reintrarea în atmosferă, viteza mare a capsulei generează o cantitate imensă de energie, transformată în principal în căldură.

„Pentru a nu afecta echipajul și structura capsulei, această căldură trebuie disipată cât mai eficient, iar unul dintre modurile prin care se poate face acest lucru este folosirea unui înveliș ablativ, care preia o parte din această căldură cu prețul unei eroziuni, controlate, a învelișului respectiv. Scutul arde, este consumat, protejând restul capsulei în care se află echipajul”.

Inginerii lucrează la finalizarea lipirii blocului Avcoat pe scutul termic pentru misiunea Artemis-2, primul zbor cu oameni la distanță lunară, de la Apollo 17 încoace. Foto: NASA

Funcționarea scutului se bazează pe un înveliș special care se consumă treptat pe măsură ce capsula traversează atmosfera, când căldura este extremă. Tehnologia nu s-a schimbat semnificativ față de misiunile Apollo de acum peste cinci decenii, NASA folosind pentru Orion același compus chimic ca și pentru capsulele Apollo.

Capsula Orion, ajunsă acum la a treia versiune, nu se va apropia mai mult de 6.400 km de suprafața Lunii.

Scutul a avut rezultate sub așteptări în misiunea Artemis I

De unde au apărut îngrijorările privind fiabilitatea scutului termic al capsulei Orion?

La finalul misiunii Artemis I, NASA a constatat că scutul ablativ nu s-a comportat conform estimărilor inițiale, explică fizicianul Claudiu Tănăselia. Materialul s-a consumat neregulat și într-o cantitate mai mare decât preconizau modelele, ceea ce a reprezentat o problemă pentru agenție, care nu a putut identifica imediat cauza fenomenului.

Termenul „ablativ”, frecvent menționat în comunicările oficiale, se referă la procesul fizic numit „ablație”, prin care un obiect care traversează atmosfera cu mare viteză pierde material din stratul său exterior și se încălzește intens, datorită frecării cu aerul.

„Dacă în capsula din misiunea Artemis I ar fi fost un echipaj, acesta nu ar fi avut de suferit din cauza scutului termic degradat peste așteptări, pentru că de obicei aceste sisteme au toleranțe destul de largi. Însă când este vorba despre zboruri cu echipaj uman, NASA dorește să înțeleagă cât mai bine orice aspect care poate pune echipajul în pericol. (…)”, spune expertul.

Misiunea Artemis II va avea o durată de 10 zile și va trimite un echipaj de patru astronauți într-un zbor în jurul Lunii, fără aselenizare. Aceștia vor realiza un survol al satelitului natural al Pământului și vor fi la cea mai mare distanță față de Terra atinsă vreodată de o misiune cu echipaj uman, la peste 6.000 de kilometri dincolo de fața îndepărtată a Lunii.

Totuși, reușita misiunii depinde de funcționarea corectă a scutului termic. Eventualele probleme grave pot compromite întregul zbor.

Echipajul misiunii Artemis II. Foto: SWNS / SWNS / Profimedia

Călătoriile în spațiu vor fi mereu periculoase. „NASA știe asta, astronauții știu asta”

NASA a decis să păstreze aceeași configurație a scutului termic pentru Artemis II, identică cu cea utilizată în misiunea din 2022. În schimb, a modificat profilul de reintrare în atmosfera Pământului față de Artemis I, astfel încât capsula să fie supusă unui stres termic mai redus și să protejeze mai eficient stratul ablativ. Potrivit lui Claudiu Tănăselia, este posibil ca pentru Artemis III să fie introdus un compus mai nou, având în vedere că agenția dispune de timp pentru testele necesare până la următoarea misiune.

Întrebarea este de ce NASA nu a optat pentru o schimbare radicală a scutului termic. În opinia fizicianului, decizia ține, cel mai probabil, de doi factori esențiali: timpul și costurile implicate.

„Înlocuirea compusului principal din scutul ablativ ar fi însemnat teste suplimentare care costă și care probabil ar fi amânat și mai mult misiunea Artemis II. Mai mult, NASA deja instalase scutul termic pe capsula destinată misiunii Artemis II înainte de finalizarea raportului situației scutului termic al misiunii Artemis I”.

Dacă scutul ar fi fost înlocuit, ar fi dus la și mai multe amânări, fiindcă este o procedură costisitoare.

Expertul a explicat că, în esență, totul depinde de nivelul de risc asociat acestei probleme, iar NASA estimează că, în scenariul unui profil de zbor modificat, pe baza datelor obținute din misiunea Artemis I, echipajul nu ar trebui să fie expus niciunui pericol suplimentar.

Însă, trebuie precizat că nu există un plan B, iar reintrarea în atmosferă este o etapă critică a misiunii. În acest moment al zborului, nici echipajul și nici echipele de la sol nu pot interveni în timp real pentru a corecta situația, în cazul în care apar probleme grave.

„Zborurile cosmice vor fi mereu periculoase, NASA știe asta, astronauții știu asta, însă totul se reduce la cât de bine poate NASA estima un risc acceptabil, pe baza datelor pe care le are la dispoziție. În cazul Artemis II, NASA, împreună cu astronauții, nu consideră că riscul asociat cu scutul ablativ este unul semnificativ”, a afirmat fizicianul.