Biodiversitatea României, captivă în „birocrația verde”: 93% din măsurile de conservare pentru păsări rămân doar pe hârtie

Biodiversitatea României supraviețuiește astăzi într-un contrast periculos: pe de o parte, rapoartele oficiale afișează o stare de conservare „bună” pentru aproape jumătate din speciile monitorizate; pe de altă parte, peste 93% dintre măsurile de conservare necesare pentru păsări pur și simplu nu au fost implementate. Această prăpastie între evaluare și acțiune transformă protecția naturii într-un exercițiu de bifat căsuțe, în timp ce presiunile antropice accelerează declinul populațiilor vulnerabile, conform informațiilor Strategiei naționale pentru conservarea biodiversității, document elaborat de Ministerul Mediului, instituție condusă de Diana Buzoianu (USR).

Sistemul național de monitorizare prezintă lacune critice: segmente vitale ale ecosistemului, precum polenizatorii sau insectele cu rol ecologic major, sunt complet ignorate de raportările sistematice. Mai grav, tendințele pe termen scurt indică o dublare a numărului de specii de păsări aflate în declin (de la 5% la 12%), iar habitatele de mlaștină se prăbușesc sub ochii noștri, cu un statut inadecvat în peste 83% din cazuri. România riscă să piardă capital natural iremediabil, ascunsă în spatele unor cifre care maschează degradarea habitatelor acvatice și forestiere sub paravanul „stabilității” birocratice.

Situația la nivelul avifaunei

În cazul speciilor de păsări, evaluările realizate la nivel național indică faptul că o parte importantă dintre populații prezintă o situație relativ stabilă sau favorabilă. Aproximativ 46% dintre evaluări indică o stare favorabilă a populațiilor, în timp ce pentru aproximativ un sfert dintre cazuri informațiile disponibile nu permit stabilirea unei stări clare de conservare.

Analiza tendințelor populaționale evidențiază faptul că pentru o parte dintre specii există indicii de creștere sau stabilizare a populațiilor, în timp ce pentru altele sunt semnalate tendințe de declin. De asemenea, un procent semnificativ dintre evaluări indică tendințe necunoscute, reflectând limitările datelor disponibile sau necesitatea unor serii de monitorizare mai consistente.

09:29 • Dezvăluiri

Diana Buzoianu a instaurat haosul și jaful în păduri și vrea să transforme Romsilva într-o tarla de cultivat pepeni și un centru de reciclare a deșeurilor

21:45, 20.03.2026 • ACTUALITATE

Diana Buzoianu anunță reguli stricte pentru produsele second-hand

În general, evoluțiile pozitive sunt asociate în special cu specii adaptabile sau cu specii care beneficiază de măsuri de conservare specifice, în timp ce declinurile populaționale sunt frecvent legate de schimbări în utilizarea terenurilor, degradarea habitatelor sau alte presiuni antropice.

La nivel național se observă că în cazul majorității evaluărilor (respectiv 46%) starea de conservare este una bună. În cazul speciilor de păsări se păstrează însă un procent de 25% la care nu se cunoaște momentan starea de conservare.

Statele membre trebuie să raporteze tendințele populațiilor de păsări atât la fenologia de reproducere (breeding), cât și la cea de iernare (wintering), atât pe termen scurt (12 ani, adică perioada 2007-2018, pentru ultima raportare) cât și pe termen lung (începând din anul 1980, acolo unde datele sunt disponibile, respectiv maximul perioadei disponibile acolo unde nu există date din 1980).

Din datele existente se observă că:

• Pe termen scurt, un procent de 20% dintre specii arată o creștere, comparativ cu 8% identificate ca având o creștere populațională la raportarea anterioară (2015)
• Pe termen scurt, numărul speciilor la care tendința este necunoscută, s-a redus la 32% comparativ cu 68% la raportarea anterioară (2015)
• Pe termen scurt, numărul speciilor la care apare declin populațional a crescut la 12% față de 5% la raportarea anterioară (2015)
• Pe termen lung, un procent de 14% din specii au o tendință crescătoare, comparativ cu 9% la raportarea anterioară (2015)
• Pe termen lung, constatăm un procent relativ similar al speciilor la care nu cunoaștem tendința populațională la ultima raportare (78%) față de raportarea precedentă (80%)
• Pe termen lung, procentul de specii cu populații aflate în declin a scăzut la 4% comparativ cu 6% la raportarea anterioară (2015)

Situația altor specii decât păsările

La nivel național, în cadrul ultimei raportări disponibile pentru analize (2013-2018), au fost listate un număr de 623 de specii, pentru care au fost redactate și furnizate rapoarte. Dintre acestea, cele mai numeroase grupe taxonomice sunt mamiferele și artropodele.

Din datele furnizate prin procesul de raportare se poate constata următoarele:

• Pentru speciile raportate, numărul celor cu stare de conservare favorabilă este aproximativ egal cu numărul celor la care starea de conservare este nefavorabilă (fie Inadecvată, fie Necorespunzătoare)
• Pentru majoritatea speciilor raportate, avem o stare de conservare favorabilă (285, respectiv 46%)
• Tot pentru aproximativ 46% din specii avem o stare de conservare nefavorabilă, fie inadecvată (37%) fie necorespunzătoare (9%)
• Grupul de specii care au cei mai mulți taxoni cu stare de conservare nefavorabilă, fie inadecvată, fie necorespunzătoare sunt peștii, urmați de plantele non-vasculare
• Grupul de specii care au cei mai mulți taxoni cu stare de conservare favorabilă sunt amfibienii.

Situația la nivelul habitatelor

La nivelul habitatelor naturale, situația este diversă și reflectă atât specificul diferitelor tipuri de ecosisteme, cât și particularitățile regiunilor biogeografice în care acestea sunt distribuite. În cadrul raportării realizate conform articolului 17 al Directivei Habitate pentru perioada 2013–2018, au fost elaborate în total 173 de evaluări ale stării de conservare, corespunzătoare unui număr de 87 de tipuri de habitate de interes comunitar. Pentru unele habitate, evaluările au fost realizate distinct pentru mai multe regiuni biogeografice, ceea ce explică numărul mai mare de rapoarte comparativ cu numărul tipurilor de habitate. Din totalul celor 173 de evaluări, 37 vizează habitate de pajiști, 53 habitate forestiere, 30 habitate acvatice, 16 habitate costiere, 5 habitate de dune, 12 habitate de turbării, 11 habitate de tufărișuri și 16 habitate de stâncărie.

Analiza datelor sintetizate în figurile de mai sus evidențiază principalele tendințe privind starea de conservare a habitatelor de interes comunitar la nivel național. În ansamblu, rezultatele indică următoarele:

• Marea majoritate a habitatelor raportate au stare de conservare favorabilă (68%)
• Un procent de doar 30% au stare de conservare nefavorabilă, fie Inadecvată (27%), fie Necorespunzătoare (3%)
• Dintre categoriile de habitate, cele de mlaștini au cele mai mari probleme; aici, majoritatea (peste 83%) au statut inadecvat sau necorespunzător
• Situația cea mai bună o întâlnim la habitatele de pajiști, cu peste 94% aflate în stare favorabilă de conservare.

Îmbunătățiri la nivel național

Starea de conservare este un parametru care se schimbă încet, fiind influențat de un complex de factori, adesea parte din ei necunoscuți. Drept urmare, nu este un indicator foarte precis pe termen scurt privind îmbunătățirile la nivelul speciilor sau habitatelor.

Totuși, schimbările pozitive constatate între două evaluări, așa cum sunt cele specifice raportărilor pe baza Articolului 12 al Directivei Păsări respectiv pe baza Articolului 17 al Directivei Habitate pot fi luate ca îmbunătățiri ale situației speciei sau habitatului la nivel național, îmbunătățiri care se reflectă asupra stării de conservare.

La păsări, îmbunătățirea la nivel național este definită diferit, deoarece nu există o evaluare națională a stării de conservare solicitată și raportată în cadrul procesului de raportare prevăzut de articolul 12 al Directivei Păsări, evaluarea urmând să fie realizată în cadrul ciclului de raportare programat pentru anul 2026. Prin urmare, o tendință pozitivă pe termen scurt a populației sau o stabilizare după o tendință negativă pe termen lung din raportul național anterior este considerată o îmbunătățire. În total, există un număr de doar 2 specii care îndeplinesc acest criteriu. Din 17 specii raportate cu tendință negativă pe termen lung în cadrul primei raportări (2008-2012), doar 2 specii au înregistrat o tendință populațională pozitivă sau staționară pe termen scurt în urma analizelor specifice celei de a doua raportări (2013-2018). Aceste specii sunt Tadorna tadorna (pentru fenologia B – cuibărire, cu creștere la tendința pe termen scurt) și Milvus migrans (pentru fenologia B – cuibărire, cu stabil la tendința pe termen scurt).

În ceea ce privește alte specii decât păsări, la nivelul primei raportări (2008-2012) au existat un număr de 417 rapoarte cu stare de conservare nefavorabilă – inadecvată sau nefavorabilă – rea. Dintre acestea, la nivelul celei de a doua raportări (2013-2018), un număr de 131 de rapoarte au înregistrat îmbunătățiri. Dintre acestea, un număr de 121 de rapoarte, corespunzător la 52 de taxoni (specii sau subspecii) au trecut stare de conservare favorabilă. Printre acestea se numără Vipera ursini, Lycaena dispar, Lucanus cervus, Rosalia alpina.

Suplimentar, un număr de 3 rapoarte, corespunzător la 3 specii, care la prima raportare au fost evaluate cu stare de conservare nefavorabilă – rea (U2), la cea de-a doua raportare au fost evaluate cu stare de conservare nefavorabilă – inadecvată (U1). Aceste specii sunt Cerambyx cerdo, Phocoena phocoena și Marsilea quadrifolia.

În ceea ce privește habitatele, la nivelul primei raportări (2008-2012) au existat un număr de 59 de rapoarte cu stare de conservare nefavorabilă – inadecvată sau nefavorabilă – rea. Dintre acestea, la nivelul celei de a doua raportări (2013-2018), un număr de 21 de rapoarte au înregistrat îmbunătățiri. Dintre acestea, un număr de 14 rapoarte, corespunzător la 10 habitate au trecut stare de conservare favorabilă.

Suplimentar, un număr de 7 rapoarte, corespunzător la 7 habitate, care la prima raportare au fost evaluate cu stare de conservare nefavorabilă – rea, la cea de-a doua raportare au fost evaluate cu stare de conservare nefavorabilă – inadecvată.

Pentru speciile de păsări, din totalul măsurilor identificate, aproximativ 93,9% nu au fost implementate, pentru circa 3% au fost adoptate măsuri în vederea creșterii distribuției și/sau a efectivelor populaționale, pentru aproximativ 1,6% s-a stabilit necesitatea aplicării unor măsuri de menținere a stării actuale, iar pentru 1,3% s-a constatat că nu sunt necesare măsuri.

În cazul altor specii în afară de păsări pentru aproximativ 3,2% au fost necesare luarea unor măsuri pentru creșterea distribuției/populației, pentru 29,3% dintre specii au fost identificate necesitatea unor măsuri care vizează menținerea stării de conservare, pentru 2,2% nu au fost aplicate măsuri, iar pentru restul de aproximativ 64,6% s-a identificat că nu sunt necesare măsuri pentru păstrarea stării de conservare.