Securitate cu orice preț: De ce se întoarce lumea la cărbune și cum negociază România supraviețuirea energetică

România vrea să fie verde, dar nu-și permite să rămână pe întuneric. În timp ce criza globală a gazelor obligă marii jucători ai lumii să repornească masiv centralele pe cărbune, Bucureștiul învață din mers un adevăr dur și anume că securitatea energetică nu se negociază la Bruxelles, ci se asigură în funcție de ce ai în priză când vine iarna.

România se află într-un punct în care strategia privind producția de energie și închiderea centralelor pe cărbune este modelată de presiunile internaționale și de limitele proprii ale infrastructurii energetice. În Asia și în unele state europene, instinctele de supraviețuire energetică răspund direct la problemele actuale de aprovizionare cu gaze naturale și LNG (gaz natural lichefiat). În România, abordarea este diferită din cauza angajamentelor asumate la nivel european și a structurii mixului energetic, dar și din cauza întârzierilor în dezvoltarea capacităților alternative.

Livrările de LNG din Golful Persic – care produc aproximativ o cincime din LNG‑ul comercial la nivel mondial – au plecat cu întârzieri din cauza tensiunilor geopolitice, iar piețele care depind de acest combustibil pentru producția de electricitate se confruntă cu costuri mult mai mari și presiuni pe aprovizionare. În Japonia și Coreea de Sud, guvernele au ridicat restricțiile asupra centralelor pe cărbune vechi ca răspuns imediat la aceste presiuni. Bangladesh importă mai mult cărbune, iar India folosește capacitățile interne pentru a compensa lipsa gazului. Cărbunele exportat din Australia, unul dintre principalii indici globali, a înregistrat creșteri semnificative de preț, reflectând cererea în creștere în Asia.

Aceste reacții vin într‑un moment în care prețurile la gazele naturale s‑au majorat semnificativ în ultimii ani și când lanțurile de aprovizionare au fost perturbate de factori externi. Oficialii de la București observă aceste evoluții, dar structura pieței și perspectivele pe termen lung stau la baza unei politici care nu seamănă cu revenirea la cărbune văzută în alte regiuni.

13:23, 05.02.2026 • Energie

Răsturnare de situație în energie: Peste 30 de parlamentari vor să „re-legalizeze” termocentralele pe cărbune în România

România a negociat cu Comisia Europeană termene pentru închiderea centralelor pe cărbune, parte din angajamentele sale prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Termenul inițial pentru retragerea unor capacități pe bază de cărbune, programat pentru începutul lui 2026, a fost reconsiderat pe fondul întârzierilor în realizarea capacităților alternative de producție. Ministerul Energiei a transmis clar că închiderea a 1.755 MW de capacități pe bază de cărbune într‑un interval atât de scurt nu este fezabilă fără soluții de înlocuire deja operaționale și că securitatea energetică nu poate fi compromisă în absența unor capacități echivalente.

În urma acestor discuții, Comisia Europeană a acceptat solicitarea României de a amâna închiderea unor centrale până la sfârșitul anului 2029 pentru o parte din capacități, menținând în același timp un termen final de tranziție stabilit legal pentru anul 2032. Practic, până la 900 MW de capacitate pe cărbune pot rămâne online mai mult timp pentru a evita riscurile de întrerupere a furnizării în iernile dificile.

Pe plan intern, modificările legislative adoptate recent de Parlament stabilesc o condiție importantă: centralele pe bază de cărbune nu mai pot fi oprite definitiv fără ca o capacitate echivalentă din surse regenerabile, gaze naturale sau nucleare să fie deja pusă în funcțiune. Această prevedere reflectă tocmai nevoia de a păstra echilibrul între renunțarea la combustibilii fosili și menținerea unei rezerve de energie sigură în sistem.

Contextul internațional relevant include și schimbări semnificative în alte state europene. De exemplu, Italia a votat pentru amânarea închiderii centralelor pe cărbune cu peste un deceniu, până în 2038, motivând această decizie prin necesitatea de a proteja securitatea energetică într‑un moment în care prețurile la gaze sunt ridicate și dependența de importuri este mare. Această întârziere contravine obiectivelor climatice ale UE și evidențiază tensiunile dintre politici de mediu și realități economice.

În Europa de Vest și în unele părți ale continentului, discuțiile despre păstrarea unor centrale pe cărbune ca rezervă tehnică în contextul unei tranzitii lente sunt deja în desfășurare, unele state analizând opțiuni care să îmbine siguranța aprovizionării cu obiectivele climatice.

În România, perspectivele mixului energetic includ și alte elemente. Energia nucleară reprezintă aproximativ un sfert din producția de electricitate, iar hidroenergia și sursele regenerabile (eolian și solar) cresc în pondere, deși cărbunele încă contribuie la producția națională. Potrivit datelor disponibile pentru 2023, hidroelectricitatea asigura circa 32% din generare, energia nucleară aproape 19%, gazele naturale peste 16%, iar cărbunele circa 14% din total.

Pe lângă estoarele de energie convențională, România și alte state europene implementează programe ca REPowerEU, care sprijină instalarea de panouri fotovoltaice și sisteme de stocare pentru consumatorii vulnerabili, ca parte a unei strategii pe termen lung de reducere a dependenței de combustibili fosili și importuri de energie.

Politica energetică românească reflectă, așadar, o abordare care încearcă să balanseze angajamentele europene de reducere a emisiilor cu nevoia de a asigura o funcționare continuă și stabilă a sistemului energetic în condiții de cerere variabilă și presiuni externe. Comparativ cu tendințele din unele state asiatice, unde cărbunele a redevenit o resursă folosită pe scară largă pentru a compensa lipsa de LNG sau gaz, România și multe dintre țările europene caută soluții care să permită trecerea la un mix energetic mai diversificat, fără a sacrifica accesul la energie.