Aliații europeni își pierd speranța de a menține America în NATO

Criza Suezului, Războiul din Vietnam, invazia Irakului: războaiele non-europene au un mod specific de a destrăma structura NATO. Acum, campania aeriană a Americii (alături de Israel) împotriva Iranului ar putea rupe alianța. Donald Trump a devenit tot mai ostil față de aliații europeni, furios pe refuzul acestora de a ajuta America să redeschidă Strâmtoarea Hormuz. Mai rău, câteva țări europene au îngreunat operațiunile americane în Orientul Mijlociu, scrie The Economist.

„LAȘILOR, și ne vom AMINTI!”, a tunat domnul Trump într-o postare pe rețelele de socializare pe 20 martie. În interviuri recente, acesta a declarat că ia în considerare „cu siguranță” părăsirea alianței, deși nu a repetat amenințarea într-un discurs televizat despre războiul din Iran, pe 1 aprilie. Împrecațiile președintelui au fost ecoul celor ale lui Marco Rubio, secretarul său de stat, odinioară un apărător neclintit al alianței transatlantice. Numind NATO „o stradă cu sens unic”, domnul Rubio a declarat: „Nu există nicio îndoială, din păcate, după ce acest conflict se va încheia, va trebui să reexaminăm acea relație.”

Schimbarea de atitudine a domnului Rubio a contribuit la crearea unei atmosfere funerare în capitalele europene. În calitate de senator, el a co-sponsorizat o lege bipartidă în 2023 pentru a preveni retragerea unilaterală pe care domnul Trump o are acum în vedere. „Președintele nu va suspenda, rezilia, denunța sau retrage Statele Unite din Tratatul Atlanticului de Nord […] decât prin și cu sfatul și consimțământul Senatului” cu o majoritate de două treimi, declară actul. Acum, ca una dintre cele mai importante figuri din administrația Trump, domnul Rubio pare să se dezică de cele susținute. El a acționat adesea ca ultimul adult de la curtea domnului Trump, intervenind pentru a stabiliza relațiile transatlantice și pentru a preveni abandonarea totală a Ucrainei. Ultima barieră ar putea fi acum eliminată.

„Acesta este cel mai greu moment cu care s-a confruntat NATO”, spune Ivo Daalder, fost ambasador american la NATO. „În loc să încerce să-l convingă pe Donald Trump să nu plece, aliații trebuie să se concentreze pe consolidarea capacității lor militare.” El a declarat că refuzul european de a facilita războiul i-a subminat pe americanii pro-NATO, care susțin că Europa oferă Americii o platformă de lansare pentru a-și proiecta puterea la nivel global.

15:54 • Internațional

Trump se dezlănțuie asupra Iranului: „Deschideţi naibii Strâmtoarea, ticăloşi nebuni, sau veţi trăi în iad!

08:04 • Internațional

Războiul Petrolului 2.0: De ce nu pot Statele Unite să „se spele pe mâini” de Iran

Premierul socialist al Spaniei, Pedro Sánchez, a fost cel mai tranșant, abia atingând vechea țintă de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare, dar respingând-o pe cea nouă de 3,5% (plus 1,5% pentru infrastructura legată de apărare). Spania și-a închis bazele și spațiul aerian pentru forțele americane care atacă Iranul. Franța a fost mai ponderată. Avioanele sale de vânătoare au ajutat Emiratele Arabe Unite să doboare drone și a trimis un portavion pentru a ajuta la apărarea Ciprului. Cu toate acestea, domnul Trump a atacat dur refuzul „foarte nefolositor” al Franței de a permite unor aeronave militare americane să survoleze teritoriul său.

Marea Britanie, după ce inițial a refuzat să permită forțelor americane să-i folosească bazele, permite acum acest lucru, dar numai pentru a proteja țările vecine de represaliile Iranului. „Acesta nu este războiul nostru”, a insistat în repetate rânduri Sir Keir Starmer, prim-ministrul britanic. Domnul Trump a replicat că Sir Keir „nu este niciun Winston Churchill”. Italia, un alt stat codaș la cheltuielile de apărare, ar fi împiedicat unele avioane americane să folosească o bază din Sicilia. Pentru Kurt Volker, un alt fost ambasador american la NATO, acțiunile europene au fost „nebunești”, deși de înțeles: „Ei reacționează emoțional împotriva lui Donald Trump, nu rațional, în conformitate cu interesele lor.”

Domnul Trump s-a jucat încă din primul mandat cu ideea retragerii din NATO. Anul trecut, însă, s-a prezentat drept salvatorul alianței, convingând aliații să cheltuiască cel puțin 5% din PIB pentru apărare și infrastructură conexă. Relațiile s-au acrit ulterior din nou, pe măsură ce domnul Trump curta Rusia. El i-a scandalizat pe aliați prin reluarea campaniei sale de a pune mâna pe Groenlanda, un teritoriu autonom al Danemarcei. Războiul din Iran face ca resentimentele să dea în clocot. Oficialii americani au sugerat că ar putea reține arme destinate Ucrainei, parțial din cauza frustrării față de lipsa de progres în negocierile de pace cu Rusia și parțial pentru că stocurile proprii ale Americii sunt pe sfârșite.

Domnul Volker speră încă că Congresul îl va opri pe domnul Trump să abandoneze NATO. „Este o linie roșie pentru mulți republicani – poate singura”, argumentează el. Însă legea din 2023 care îl constrânge pe domnul Trump să nu părăsească NATO ar putea fi ignorată sau considerată neconstituțională. În orice caz, domnul Trump nu trebuie să părăsească oficial alianța pentru a o paraliza: ar putea retrage forțele americane din Europa sau ar putea rechema comandantul militar, un general american. „Am petrecut ultimii cinci ani spunându-le oamenilor să nu se îngrijoreze de Trump și NATO”, spune un diplomat european la Washington, DC. „Acum sunt cu adevărat destul de îngrijorat de Trump și NATO.”

Mark Rutte, secretarul general al NATO, care a stârnit uimire numindu-l cu o ocazie pe domnul Trump „tăticu’” și susținând atacul acestuia asupra Iranului, urmează să viziteze Washingtonul pe 8 aprilie pentru a încerca să aplaneze relațiile. Marea Britanie a convocat o videoconferință a aproximativ 40 de țări pe 2 aprilie – fără America – pentru a discuta modalități de creștere a presiunii politice și economice asupra Iranului pentru a redeschide Strâmtoarea Hormuz.

Calea navigabilă internațională transportă aproximativ un sfert din petrolul maritim mondial, ca să nu mai vorbim de cote similare de gaz natural lichefiat și îngrășăminte. De la începutul campaniei, pe 28 februarie, Iranul a împiedicat aproape toate navele – de obicei cele care transportă petrolul său sau din țări considerate prietene, cum ar fi India – să tranziteze zilnic în și din Golful Persic. O navă de containere deținută de francezi a trecut pe 28 martie. Iranul vorbește acum despre impunerea unei taxe pentru navele care doresc să folosească strâmtoarea.

„Iranul încearcă să țină ostatică economia globală”, a declarat Yvette Cooper, secretarul de externe al Marii Britanii, într-un comunicat. Participanții la teleconferința britanică, a adăugat ea, au cerut „redeschiderea imediată și necondiționată a strâmtorii”. Cei prezenți la o adunare similară pe 19 martie se declaraseră dispuși să contribuie la „eforturile adecvate pentru a asigura trecerea în siguranță prin strâmtoare”. Șefii militari sunt așteptați să discute opțiunile pentru escortarea navelor la o întâlnire săptămâna viitoare.

În discursul său din 1 aprilie, domnul Trump a sugerat că ar putea pune capăt războiului în câteva săptămâni, chiar dacă strâmtoarea rămâne închisă. Iranul a fost „complet decimat”, a spus el. Țările care depind de strâmtoare „trebuie să o apuce și să o prețuiască”, a adăugat el: „Partea grea s-a făcut, așa că ar trebui să fie ușor”. Totuși, nicio navă de război americană nu s-a aventurat încă prin strâmtoare.

Țările europene spun că nicio misiune de escortă nu este fezabilă până când luptele nu se vor domoli, iar diplomații spun că există dezacorduri cu privire la termenii unei astfel de misiuni. Redeschiderea strâmtorii prin forță ar fi „nerealistă”, a insistat Emmanuel Macron, președintele francez, în timpul unei vizite în Coreea de Sud. „În primul rând, trebuie să existe o încetare a focului și o reluare a negocierilor.” În acest cadru, a spus el, „misiunile de reasigurare pot fi posibile”. Diplomații spun că Franța vrea să conducă misiunea, să excludă America și să implice India și, poate, China. Marea Britanie crede că este puțin probabil ca Iranul să renunțe la amenințarea navelor; pentru a proteja forțele aliate, aceasta consideră că America ar trebui să conducă misiunea. Domnul Trump, la rândul său, spune că europenii ar trebui să „preia conducerea”, deși America „va fi de ajutor”.

Un oficial finlandez pesimist crede că toate acestea vor conta prea puțin. Situația s-ar putea să fi trecut de „punctul” în care acțiunea europeană mai poate îndulci disprețul domnului Trump față de NATO. Alianța se confruntă cu vremuri sumbre înainte de summitul său anual de la Ankara, din iulie. Cea mai bună opțiune, spune el, ar fi intensificarea eforturilor de a construi pilonul european al NATO. Poate că acest lucru l-ar convinge pe domnul Trump că aliații sunt dispuși să preia o parte mai mare din povară. Mai probabil, cel puțin i-ar pregăti pentru sarcina descurajantă de a prelua NATO dacă domnul Trump o abandonează.