Procesul care se târăște și ”profetul” care profită: Călin Georgescu ajunge mai departe în instanță, chiar și fără o parte din probe

Procesele lui Călin Georgescu au intrat în acea zonă periculoasă în care procedura începe să tocească memoria publică. Zilele trec, termenele se mută, probele se exclud parțial, controlul judiciar dispare, iar personajul care a intoxicat spațiul public cu mesianism ieftin, minciuni grave și delir geopolitic riscă să beneficieze exact de ceea ce România știe să ofere mai bine impostorilor cu anvergură: oboseala colectivă.

Dosarele se mișcă încet, dar miza rămâne uriașă

Numai că dosarul privind acțiuni împotriva ordinii constituționale nu s-a evaporat. Din contră, merge mai departe. Curtea de Apel București a arătat că excluderea unor probe nu blochează automat judecata pe fond.

Ce a decis, de fapt, instanța

Pe scurt, instanța a exclus mai multe declarații din dosar, dar a lăsat neatinsă posibilitatea ca procesul să continue. Este vorba despre declarațiile date de 17 apropiați ai lui Horațiu Potra, audiați inițial ca martori, iar ulterior puși sub acuzare.

Judecătorii au reținut că le-a fost încălcat dreptul la tăcere și la neautoincriminare, astfel că acele declarații nu mai pot fi folosite.

Totuși, Curtea a mers mai departe și a spus limpede că excluderea acestor mijloace de probă nu echivalează cu neregularitatea actului de sesizare a instanței. Adică rechizitoriul nu cade doar pentru că o parte din materialul probator a fost scos.

Cât de mare e, de fapt, această tăietură din dosar

S-a vorbit despre 52 sau 53 de pagini eliminate și despre un procent de aproximativ 8% din rechizitoriu. Nu e puțin, dar nici nu e de natură să pulverizeze automat construcția acuzării.

Aici trebuie evitată și exagerarea triumfalistă a taberei georgesciene, și dramatizarea taberei adverse.

Nu, procurorii n-au ieșit imaculați din această etapă. Au comis erori procedurale serioase. Dar nici nu s-a prăbușit întreg dosarul.

Imaginea corectă este mai rece: acuzarea a fost șifonată, nu desființată.

Despre ce este dosarul mare, de fapt

Aici merită reamintit fondul, fiindcă exact asta riscă să se piardă. Călin Georgescu și Horațiu Potra nu sunt în această cauză judecați pentru cine știe ce fleac de exprimare colorată sau pentru o neînțelegere administrativă.

Vorbim despre acuzații legate de tentativă de acțiuni împotriva ordinii constituționale, într-un dosar care pleacă de la planul atribuit grupării lui Potra de a se infiltra în protestele de după anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024 și de a crea haos.

Procurorii susțin că această acțiune a fost pregătită în întâlniri clandestine și legată de o logică de destabilizare gravă.

Alături de Georgescu și Potra, în dosar apar și alți membri ai grupării paramilitare.

De ce contează atât de mult numele lui Horațiu Potra

Pentru că Potra nu e o fantasmă de Facebook și nici un poet al revoltei televizate. E un personaj plasat de anchetatori în centrul unei grupări cu profil paramilitar, iar asocierea sa cu Georgescu mută întreaga poveste din zona ridicolului mistic în zona pericolului concret.

Când ai un șarlatan care vorbește apocaliptic și un mercenar care are oameni, logistică și disponibilitate de teren, gluma încetează să mai fie glumă. Acolo începe interesul penal serios al statului.

Și celelalte dosare ale lui Georgescu nu sunt deloc decorative

Asta este cealaltă parte pe care n-ar trebui s-o uităm. Georgescu este deja judecat într-un dosar de propagandă legionară, iar acel proces poate începe pe fond după ce contestația sa a fost respinsă definitiv. În plus, au existat și acuzații privind comunicarea de informații false și întrebări serioase legate de finanțarea campaniei sale, inclusiv celebra declarație cu cheltuieli zero.

Deci, nu vorbim despre un singur accident judiciar, ci despre un șir de probleme penale și publice care, puse cap la cap, desenează profilul unui aventurier politic cu ambiții mari și raportare foarte flexibilă la adevăr.

Marea problemă: timpul lucrează pentru impostor

Aici e nervul real al poveștii. În România, procedura lungă nu înseamnă doar garanție de drepturi, ci și ocazie pentru ceață.

Cu cât dosarele se lungesc, cu atât publicul uită mai ușor.

Cu cât termenele se amână, cu atât personajul își poate reface costumul de victimă politică.

Georgescu are exact profilul ideal pentru această tactică:

vorbește pompos, se hrănește din suspiciunea publică, joacă mistic, anti-sistem și pseudo-patriotic, iar fiecare ezitare a instituțiilor devine pentru el combustibil narativ. Nu trebuie achitat ca să profite. Îi ajunge să tragă de timp.

Ridicarea controlului judiciar nu ajută deloc la limpezirea imaginii

Faptul că Tribunalul București i-a ridicat recent controlul judiciar și i-a permis să părăsească România pentru ”tratament în străinătate” va fi folosit inevitabil în războiul de percepție.

Asta cu ”tratamentul” cere, de fapt, un pamflet. Nebunariile lumii largi sunt destul de ocupate. Unde-o mai fi loc și pentru profețache al nostru?

Juridic, măsura privește un alt dosar și nu înseamnă absolvire de vină.

Politic și mediatic însă, asemenea decizii hrănesc exact impresia pe care Georgescu și-o dorește: aceea de om prigonit, dar nicidecum terminat.

Și aici apare din nou vechea neputință românească: instituțiile lucrează fragmentat, în timp ce propagandiștii lucrează pe emoție continuă.

De băgat la tărtăcuță

Călin Georgescu nu trebuie lăsat să beneficieze de amnezia publică.

Da, instanța a exclus o parte din probe.

Da, procurorii au făcut greșeli procedurale.

Dar nu, asta nu înseamnă că dosarul mare s-a topit.

Georgescu și Potra merg mai departe spre judecată pentru acuzații care țin de ordinea constituțională și securitatea națională.

Iar dacă acest lucru se pierde din vedere sub straturi de oboseală, talk-show-uri și confuzie procedurală, atunci șarlatanul național va fi obținut exact ce și-a dorit:

nu neapărat să fie declarat nevinovat, ci să fie uitat suficient cât să poată reveni.