Grindeanu, între moțiune, superstiție și „mă cheamă Ilie Bolojan?”

Sorin Grindeanu a intrat în linia dreaptă a moțiunii de cenzură cu aerul omului care spune că nu a negociat nimic, dar a vorbit cu cine trebuia; că nu face alianță cu AUR, dar semnează cot la cot cu AUR; că își dorește vechea coaliție, dar vrea să-i dea jos premierul; că PSD nu fuge de guvernare, dar nici nu se grăbește să explice exact ce pune în loc.

Ultimele rostogoliri pe grătarul moțiunii

Pe scurt, ultimele zbateri verbale înainte de marele Festival Național „Mititelul de AUR”, ediția specială: moțiune cu muștar parlamentar.

„Nu a fost negociere”, doar o discuție foarte folositoare

Liderul PSD spune că nu a existat o negociere cu AUR. Doar a citit intenția acestora de a depune moțiune și a avut o discuție cu George Simion pentru o moțiune comună. AUR nu i-ar fi cerut nimic. Nici ministere, nici funcții, nici garanții, nici promisiuni.

Nimic. Nimic.Nimic.

O colaborare politică pură, curată, aproape monahală, în care două partide s-au întâlnit la marginea grătarului și au descoperit că au același mic pe frigăruie: jos Bolojan.

Contextul este însă mai puțin inocent.

Moțiunea PSD-AUR a fost depusă după ieșirea PSD din coaliție, cu peste 250 de semnături, într-un moment în care Guvernul Bolojan a rămas fără majoritate parlamentară.

Presa internațională a tratat mișcarea ca pe o alianță de facto între social-democrați și extrema dreaptă pentru dărâmarea unui guvern pro-european.

Fiindcă oamenii normali la cap nu văd tablouașul pictat stângaci care li se propune.

PSD nu fuge de premier. Doar fuge… circular

Grindeanu spune că PSD poate propune un premier dacă, după consultări, aceasta va fi soluția. Nu are ezitare, zice el, dacă partidul îi cere.

Dar, în același timp, își dorește să se păstreze coaliția de până acum.

Este o frază politică românească perfectă: să cadă guvernul, dar să rămână coaliția; să plece Bolojan, dar să nu pară că PSD a dat foc casei; să fie alt premier, dar aceeași sufragerie; să se rupă punțile, dar să existe viață după marți.

Aici nu mai suntem în politică, ci în gastronomie constituțională.

Se ia o coaliție, se scoate PSD din ea, se adaugă AUR pentru moțiune, se presară declarații pro-europene și se servește publicului sub denumirea „responsabilitate națională”.

Superstiția ca program politic

„Sunt un tip superstițios”, spune Grindeanu, când vorbește despre votul de marți.

Superb.

România a trecut, iată, de la strategii fiscale, reforme administrative și calcule parlamentare la faza în care stabilitatea guvernamentală depinde și de superstițiile șefului PSD.

Probabil se verifică semnăturile, voturile, prezența în sală și, pentru siguranță, dacă nu cumva a trecut o pisică neagră prin grupul parlamentar.

Problema este că moțiunea nu este o ghicitoare de seară.

Dacă trece, România intră într-o nouă rundă de consultări, negocieri și riscuri.

Dacă pică, Guvernul rămâne în picioare, dar cu interimari, cu tensiuni și cu o majoritate care trebuie reconstruită.

Major media (Reuters, de ex) notează că supraviețuirea Guvernului nu ar închide criza, pentru că mandatele interimare expiră, iar Bolojan ar avea nevoie de un vot de încredere în 45 de zile.

„Mă cheamă Ilie Bolojan?”

Cea mai gustoasă replică a serii rămâne însă aceasta: „Mă cheamă Ilie Bolojan să nu îmi dau demisia?”

Grindeanu o folosește pentru a spune că, dacă moțiunea pică, va face o analiză și nu exclude demisia.

Dar formula are și altă savoare. Ea sugerează că demisia a devenit, în politica românească, nu un act de responsabilitate, ci o specie rară, observabilă doar la alții.

Bolojan a refuzat să plece înaintea moțiunii și a spus că PSD și AUR trebuie să-și asume votul.

Grindeanu răspunde cu ironie, ca și cum premierul ar fi vinovat că nu se predă înainte de luptă.

Mititelul politic țopăie singur pe jar

Până marți, fiecare tabără își frige propria versiune.

PSD spune că nu guvernează cu AUR, dar votează cu AUR.

AUR spune că salvează țara, dar profită enorm din legitimarea primită de la PSD.

PNL spune că rezistă, dar se uită în jur după voturi.

Iar publicul, ca de obicei, primește fum, muștar și explicații servite pe carton.

Festivalul Național „Mititelul de AUR” abia începe.

Pe grătar avem o moțiune, o coaliție arsă pe margini, un PSD care vrea și înăuntru, și afară, și un AUR care nu cere nimic, dar primește cel mai important lucru: respectabilizare politică.

Restul e sfârâială, superstiție, aritmetică și miros de fum gros peste o țară care ar fi avut nevoie de guvernare, nu de încă o chermeză parlamentară.