Biletul de avion, nervii pasagerului și socoteala companiilor mici

Companiile aeriene mici cer milă de la Bruxelles. Pasagerii cer doar să nu fie lăsați prin aeroporturi ca bagajele pierdute.

Companiile aeriene mici din Europa au intrat în fibrilație legislativă. Nu din cauza turbulențelor, nu din cauza cozilor la îmbarcare, nu din cauza întârzierilor explicate prin clasica formulă „din motive operaționale”, ci din cauza banilor pe care ar trebui să-i plătească pasagerilor atunci când zborurile întârzie sau sunt anulate.

35 de operatori aerieni europeni au trimis o scrisoare oficialilor UE, cerând suspendarea discuțiilor privind modificarea regulamentului EU261.

Adică exact cadrul care stabilește despăgubirile pentru pasagerii afectați de întârzieri și anulări.

Trei ore sau patru ore? Mica eternitate din aeroport

În prezent, pasagerii pot cere despăgubiri începând de la întârzieri de peste trei ore. Sumele pornesc de la 250 de euro și cresc în funcție de distanța zborului.

Parlamentul European ar vrea să păstreze pragul de trei ore pentru zborurile scurte.

Statele membre ar prefera patru ore.

Unele companii aeriene merg și mai departe: ar vrea eliminarea completă a despăgubirilor sau ridicarea semnificativă a pragului de întârziere.

Pe românește, pasagerul poate sta suficient de mult în aeroport cât să citească jumătate de roman, să mănânce un sandviș trist la preț de friptură și să înceapă să-și pună întrebări existențiale.

Dar compania ar prefera să nu fie deranjată financiar.

Argumentul combustibilului scump

Companiile invocă scumpirea kerosenului, tensiunile din Orientul Mijlociu și războiul din Iran. Susțin că operatorii regionali au marje mici, rute fragile și costuri tot mai greu de dus.

Aici există un sâmbure real de adevăr.

Aviația regională chiar contează. Nu toate zborurile sunt Paris–Londra sau Frankfurt–Madrid. Unele leagă orașe mici, insule, comunități izolate, regiuni care altfel ar deveni periferii cu aeroport.

Problema apare când această realitate economică este pusă în cârca pasagerului.

Dacă afacerea merge prost, cetățeanul nu poate deveni automat amortizorul industriei.

Bagajul de mână, noul lux european

O altă nemulțumire privește propunerea ca pasagerii să aibă dreptul la un bagaj de mână gratuit de până la 7 kilograme.

Pentru companii, asta înseamnă costuri suplimentare.

Pentru pasager, înseamnă să nu plătească separat pentru dreptul de a avea un tricou, o periuță de dinți și un încărcător.

Aici discuția devine aproape comică.

După ani în care zborurile low-cost au transformat fiecare centimetru de cabină într-un produs taxabil, ideea unui bagaj minim inclus pare brusc revoluționară.

Europa trebuie să aleagă echilibrul, nu șmecheria

Companiile cer studiu de impact. Cer prudență. Cer înțelegere.

E legitim.

Dar și pasagerii au dreptul la predictibilitate, respect și compensații când sunt tratați ca niște figurine mutate dintr-un terminal în altul.

UE trebuie să găsească un echilibru: să nu sufoce aviația regională, dar nici să nu transforme drepturile pasagerilor într-o anexă opțională a profitului.

Fiindcă, în aviație, cea mai importantă conexiune nu este între două aeroporturi, ci între promisiunea vândută și serviciul livrat.