Adrian Țuțuianu, președintele AEP: statul încearcă să pună gard în Vestul Sălbatic digital
Alegerile din 2024 au arătat României ceva ce mulți intuiau, dar puțini voiau să spună limpede: campania electorală nu se mai poartă doar cu afișe, mitinguri, televiziuni și comunicate. Se poartă pe TikTok, Facebook, Instagram, YouTube, în grupuri, live-uri, meme-uri, clipuri plătite pe ocolite și mesaje rostogolite de influenceri care descoperă brusc „adevărul național” exact în perioada potrivită.
O problemă care a explodat prea târziu
Adrian Țuțuianu, președintele Autorității Electorale Permanente, admite acum că instituțiile statului au intervenit prea târziu în campania prezidențială din 2024.
Biroul Electoral Central a emis aproape 3.500 de decizii, dar efectul practic a fost neglijabil: unele au venit prea târziu, altele au fost ignorate sau amânate de platformele mari.
Iar în online, dacă reacționezi după zece ore, de multe ori ai pierdut deja războiul. Minciuna a circulat, emoția s-a aprins, materialul și-a făcut treaba.
Platformele mari și libertatea de a ridica din umeri
Problema nu este doar românească.
Țuțuianu spune că nici România, nici alte state europene nu au pus la punct un sistem suficient de eficient pentru a opri rapid finanțările ilegale, conținutul manipulator sau campaniile mascate desfășurate pe marile platforme.
Unele platforme nu au răspuns autorităților.
Altele au invocat libertatea de exprimare și au decis singure că anumite materiale nu sunt manipulare, ci opinii.
Aici apare fractura majoră:
statul reglementează alegerile, dar infrastructura reală a campaniei este controlată de companii globale, cu reguli proprii, calendare proprii și interes minim pentru nervii democrației românești.
Influencerul politic, noul afiș electoral cu zâmbet
Campaniile recente au adus în prim-plan și figura influencerului politic.
Nu vorbim despre omul care își exprimă cinstit o opinie. Asta e perfect legitim.
Vorbim despre promovarea mascată, despre simpatii apărute pe bani, despre clipuri care par spontane, dar funcționează ca publicitate electorală nedeclarată.
Zeci de influenceri de pe TikTok au fost acuzați că au promovat candidați sau partide fără transparență clară privind contractele ori plățile.
Statul a avut însă dificultăți în a proba traseul banilor. Iar aici este cheia: democrația nu are o problemă cu opinia.
Are o problemă cu opinia cumpărată și livrată publicului ca revelație personală.
Banii partidelor, vechea supărare publică
În paralel, finanțarea partidelor rămâne una dintre marile iritări ale cetățeanului român. Sumele de la buget au crescut masiv în ultimii ani, depășind constant pragul de 200 de milioane de lei anual.
În anii electorali, banii devin și mai mulți, iar o parte consistentă ajunge în propagandă, presă prietenoasă, consultanță și campanii de imagine.
Țuțuianu apără subvențiile, spunând că ele au eliminat factori de corupție, adică dependența partidelor de finanțatori privați, bani negri și interese de culise.
Argumentul are logică.
Un partid finanțat transparent de la buget poate fi mai puțin vulnerabil la oligarhi. Dar teoria frumoasă se murdărește repede dacă banii publici ajung să cumpere tăcere mediatică, ode mascate și campanii de spălare politică.
Transparanța promisă și Parlamentul care ține cheia
AEP spune că susține transparența totală a contractelor și donațiilor, dar modificările legislative depind de Parlament.
Aici începe comedia tristă.
Exact partidele care beneficiază de sistem trebuie să decidă cât de vizibil devine sistemul.
Altfel spus, paznicul cere voie de la cei păziți să aprindă lumina.
Există zeci de solicitări privind donațiile primite de candidați, inclusiv de actualul președinte.
Presiunea publică există.
Întrebarea este dacă va exista și voință politică reală sau doar obișnuitul balet: consultări, grupuri de lucru, proiecte, ajustări și, la final, o perdea nouă peste aceeași fereastră murdară.
Donațiile feliate, șmecheria de sub plafon
Un detaliu foarte important este schema donațiilor „feliate”.
Legea cere act notarial pentru donațiile peste un anumit plafon.
Soluția unor donatori: împart suma în plăți mai mici, făcute repetat, astfel încât fiecare tranzacție să rămână sub limită.
Tehnic, pare o găselniță. Moral și politic, este o fentă.
Dacă intenția este una singură — finanțarea consistentă a unui candidat sau partid — atunci fragmentarea plăților nu schimbă fondul problemei. Doar o îmbracă într-o contabilitate mai isteață.
Reguli noi, dar fără iluzia controlului perfect
AEP vrea atribuții și în afara campaniilor electorale, nu doar în perioada oficială. Ideea este corectă, fiindcă manipularea nu începe în prima zi de campanie. Se construiește înainte, prin comunități, narațiuni, influenceri, teme emoționale și bani greu de urmărit.
Dar trebuie evitat și excesul invers:
un stat care, sub pretextul combaterii manipulării, ajunge să reglementeze brutal opinia politică.
Linia fină este între transparență și cenzură.
Soluția nu este să interzici vocea, ci să obligi la etichetarea banilor, a contractelor și a publicității politice.
Democrația nu moare doar prin fraude clasice
România are nevoie de reguli noi pentru campaniile online, dar mai ales de o schimbare de filozofie. Alegerile nu mai pot fi protejate doar prin verificarea afișelor, mandatarilor financiari și cheltuielilor declarate după consumarea meciului.
În epoca platformelor, influența se cumpără rapid, se distribuie masiv și se evaporă înainte ca statul să apuce să completeze formularul.
Adevărata întrebare este simplă: vrem campanii libere sau campanii opace?
Fiindcă libertatea politică nu înseamnă dreptul de a ascunde banii, contractele și sponsorii din spatele emoției publice.
Iar dacă statul nu învață să urmărească banii în online, vom continua să avem alegeri în care cetățeanul crede că votează după propria convingere, când de fapt a fost împins, milimetru cu milimetru, de o industrie invizibilă a manipulării.
Ce anume pregătește AEP?
AEP pregătește, pe scurt, un pachet de modificări pentru campaniile electorale online, fiindcă statul a constatat cam târziu că TikTok-ul, influencerii și publicitatea politică mascată nu pot fi controlate cu instrumente de pe vremea afișului lipit pe gard.
Concret, din ce spune Adrian Țuțuianu, sunt câteva direcții mari:
1. Control și în afara campaniei oficiale
AEP vrea atribuții nu doar în timpul campaniilor electorale, ci și înaintea lor. Logica e corectă: manipularea, promovarea mascată și construcția de rețele online nu încep în prima zi oficială de campanie, ci cu luni înainte.
2. Reguli pentru platformele mari
AEP caută o formulă prin care deciziile autorităților electorale să aibă efect rapid asupra conținutului fals, manipulator sau plătit ilegal. În 2024, BEC a emis aproape 3.500 de decizii, dar efectul a fost slab, pentru că platformele au reacționat târziu, au refuzat sau au invocat libertatea de exprimare.
3. Reglementarea influencerilor politici
Aici e miza cea mai gustoasă. AEP vrea reguli pentru influencerii care promovează candidați sau partide. Nu e vorba despre interzicerea opiniilor politice, ci despre transparență: dacă un influencer este plătit, contractat sau coordonat politic, publicul trebuie să știe asta.
4. Urmărirea banilor din online
Țuțuianu vorbește despre imposibilitatea actuală de a controla eficient finanțările ilegale din mediul virtual. AEP vrea mecanisme mai clare pentru a vedea cine plătește, cât plătește, cui plătește și pentru ce fel de promovare politică.
5. Transparență mai mare pentru donații și contracte
AEP susține transparentizarea contractelor de publicitate și a donațiilor, dar aici cheia e la Parlament. Tot în zona asta intră și schema donațiilor „feliate”: sume mari împărțite în plăți mici, ca să se evite obligația actului notarial.
6. Aplicarea Regulamentului european 900/2024
AEP discută cu Comisia Europeană despre aplicarea regulamentului privind transparența și publicitatea politică. Țuțuianu admite însă că toată Europa încă bâjbâie: există reglementări în câteva state, dar încă nu s-a găsit formula eficientă.
Pe românește: AEP vrea să scoată campania online din zona de Vest Sălbatic. Influencerii politici, reclamele mascate, donațiile fragmentate și platformele care ignoră deciziile autorităților ar urma să intre sub reguli mai clare.
Problema e alta: AEP poate propune, poate consulta, poate avertiza.
Dar legea o fac partidele din Parlament. Adică exact actorii care au toate motivele să lase perdeaua cât mai groasă peste bani, contracte și propagandă mascată.