Bolojan pune degetul pe rana PNL: coaliții mari pentru funcții, reforme amânate și frica de a deranja

Ilie Bolojan a făcut una dintre cele mai directe radiografii ale ultimilor ani de guvernare liberală. Fără să se ascundă după formule festive, liderul PNL a admis că partidul a contribuit la pierderea încrederii publice, la acumularea deficitelor și la percepția că politica veche a promis mult, a livrat puțin și s-a ocupat, în principal, de propria supraviețuire.

Declarațiile au fost făcute într-un context intern de partid, la moment aniversar:

PNL marchează 151 de ani de la înființare, iar Bolojan vorbea liberalilor despre ce trebuie schimbat dacă partidul vrea să mai rămână relevant.

PNL și adevărul spus prea târziu

„Cred că şi noi, prin retorică, prin deciziile pe care le-am luat, pe de o parte am contribuit la formarea acestor percepţii, uneori, şi am contribuit la percepţia de neîncredere şi la situaţia în care am ajuns până anul trecut, la deficitele mari pe care le-a avut România şi la tot ceea ce s-a întâmplat”, a spus Bolojan.

Este o declarație rară într-un partid care, ani de zile, a preferat să vorbească despre responsabilitate în timp ce practica acomodarea.

Bolojan nu mai descrie doar greșelile adversarilor. Își pune propriul partid în oglindă.

Promisiunile care au produs votul anti-sistem

Liderul liberal spune că partidele au creat așteptări false, promițând prosperitate fără efort.

Retorica de tipul „dacă ne votezi, te vom îmbogăţi, nu va fi nevoie să faci niciun efort tu pentru treaba asta” a alimentat, în opinia lui, votul anti-sistem.

„Nu mai trebuie să mai folosim această retorică”, spune Bolojan, adăugând că PNL trebuie „să le spună cetăţenilor, electorilor adevărul”.

Este, poate, cel mai simplu program politic posibil și cel mai greu de practicat într-o țară obișnuită cu pomeni electorale, amânări și minciuni administrate cu zâmbetul pe buze.

Marea coaliție, liniștea și funcțiile

Cea mai dură parte a discursului vizează coalițiile mari făcute „doar pentru funcţii, pentru aşa-zisa stabilitate, pentru linişte”.

„Când fac o coaliţie de 60%, când aduci stânga cu dreapta într-o coaliţie, s-ar prezuma că trebuie să faci ceva serios, să vii să intervii asupra problemelor pe care tot guvernele le-au generat în anii trecuţi, să le corectezi. Din păcate, nu am făcut acest lucru”, afirmă Bolojan.

Aici este esența criticii: dacă ai majoritate mare și nu corectezi nimic, nu mai poți invoca lipsa de putere.

Ai avut puterea. Ai folosit-o pentru administrarea confortului.

Reforma deranjează. Nereforma enervează pe toată lumea

Bolojan formulează apoi fraza centrală a discursului:

„Încă nu s-a inventat nicio corecţie, nicăieri, fără să deranjezi pe cineva şi, la final, dacă nu vrei să deranjezi pe nimeni ajungi să îi deranjezi pe toţi, pentru că nu vei face nimic”.

Este probabil cel mai bun rezumat al blocajului românesc.

Reforma supără grupuri precise.

Lipsa reformei supără întreaga societate.

Numai că politicienii aleg, de regulă, prima evitare: să nu atingă rețelele, sinecurile, consiliile de administrație, feudele locale, aparatul umflat.

Bolojan recunoaște și asta:

„Câţiva colegi au fost pe poziţii, câţiva au trimis oameni în consilii de administraţie, dar în afară de asta nu am reuşit să schimbăm profund problemele pe care le aveam”.

Feudalismul instituțional

Liderul PNL critică și tolerarea instituțiilor publice conduse „pe model de tip feudal, în care instituţia este a celui care este ales sau numit acolo”.

Această frază explică mult din ostilitatea publică față de politică.

Cetățeanul a văzut prea des instituții capturate de șefi, directori, baroni, consilii, clanuri administrative. A văzut statul tratat ca moșie.

Ultima șansă: separarea apelor

Bolojan avertizează că, dacă PNL nu comunică sincer, nu reconstruiește partidul și nu arată limpede că nu repetă greșelile trecutului, șansele pentru 2028 scad serios.

„Dacă nu ţinem cont de aceste realităţi, dacă nu vom comunica cât se poate de corect cu oamenii, dacă nu o să le spunem adevărul, dacă nu separăm apele (…) probabilitatea ca să ajungem în situaţia de a obţine maxim posibil în 2028, pentru România, în primul rând, şi apoi pentru noi, va fi mult redusă”, spune liderul liberal.

Discursul lui Bolojan are o calitate rară: nu promite raiul.

Spune că va durea.

Iar în politica românească, unde ani întregi s-a vândut anestezie electorală, simplul fapt că cineva vorbește despre durere ca preț al corecției pare deja o formă de igienă publică.