Petrolul, la un pas de pragul critic: De ce liniștea actuală ar trebui să ne îngrijoreze
Piața petrolului continuă să pară surprinzător de calmă, în ciuda faptului că, de aproape trei luni, absoarbe una dintre cele mai mari perturbări ale ofertei din istoria recentă. Această aparentă stabilitate ar putea fi înșelătoare și chiar motiv de îngrijorare, scrie Oil Price.
Dincolo de cifrele oficiale ale stocurilor, piața a trecut de la acumularea de barili la consumarea lor, folosind în același timp rezerve de urgență pentru a menține sistemul funcțional.
Imaginea stocurilor: aparent stabilă, dar tot mai tensionată
Privită de la distanță, situația pare încă confortabilă. Analizele datelor săptămânale API indică faptul că stocurile comerciale de țiței din SUA, excluzând Rezerva Strategică de Petrol, sunt încă în creștere cu aproximativ 25 de milioane de barili de la începutul anului.
Însă, o privire mai atentă schimbă complet imaginea. În ultimele cinci săptămâni, stocurile comerciale din SUA au scăzut cu aproximativ 25 de milioane de barili. Practic, întregul surplus acumulat în acest an a dispărut într-o perioadă foarte scurtă.
Această scădere a fost însă amortizată de utilizarea rezervelor strategice. Rezerva Strategică de Petrol a SUA a ajuns la aproximativ 374,2 milioane de barili, după retrageri semnificative: aproape 9,92 milioane de barili într-o săptămână și încă 8,61 milioane în săptămâna precedentă. Acestea sunt cele mai mari retrageri săptămânale înregistrate vreodată.
Fără aceste intervenții, scăderea reală a stocurilor comerciale ar fi fost mult mai severă.
Cât de gravă este situația?
În ultimele cinci săptămâni, scăderea de 25 de milioane de barili din stocurile comerciale a fost susținută de aproximativ 30 de milioane de barili proveniți din rezervele de urgență. Fără acest sprijin, declinul ar fi ajuns la aproximativ 55 de milioane de barili.
Acest lucru creează impresia unei piețe adaptabile, însă în realitate stocurile nu se adaptează, ci doar amână impactul. În esență, piața funcționează pe timp împrumutat.
Aceasta înseamnă și că efectele perturbărilor din Strâmtoarea Hormuz nu s-au manifestat încă pe deplin.
Situația globală
La nivel global, sistemul energetic a reușit să compenseze o cantitate semnificativă de ofertă pierdută prin reducerea stocurilor și utilizarea rezervelor de urgență. Potrivit unor estimări citate de Reuters, aproximativ 13 milioane de barili pe zi de ofertă au fost „acoperiți” prin aceste mecanisme.
Totuși, există doar câteva modalități reale de compensare a deficitului: creșterea producției sau reducerea consumului. Ambele sunt limitate în contextul actual.
Stocurile globale devin astfel principalul amortizor al sistemului, dar această capacitate nu este nelimitată.
O presiune mai mare apare în segmentul produselor rafinate, în special la distilate. Stocurile de distilate au scăzut puternic, în timp ce cererea rămâne relativ stabilă.
Consumatorii și companiile s-au adaptat parțial prin creșterea prețurilor, însă cererea pentru transport și motorină rămâne rezistentă. Activitatea economică nu a scăzut suficient încât să compenseze deficitul de ofertă.
Producția și lipsa unui „salvator”
Producția de șist din SUA nu mai reacționează la fel ca în trecut la creșterile de preț. Investițiile au devenit mai disciplinate, iar creșterea producției este limitată.
La nivel global, reducerile de stocuri se accelerează. Unele estimări indică o scădere a inventarelor globale cu milioane de barili pe zi, iar în anumite scenarii, sistemul ar putea ajunge la niveluri minime de operare în următoarele luni.
Acest prag reprezintă punctul în care infrastructura de stocare devine greu de operat eficient.
Ce se întâmplă dacă Strâmtoarea Hormuz se redeschide?
Chiar și în cazul unei redeschideri rapide, piața nu ar reveni imediat la normal. Transportul maritim necesită timp: navele trebuie repoziționate, rutele refăcute, iar fluxurile comerciale reorganizate.
În funcție de destinație, acest proces poate dura săptămâni sau chiar luni. Piețele fizice se ajustează mult mai lent decât cele financiare.
Piața petrolului a câștigat timp folosind stocuri și rezerve strategice. Problema este că aceste resurse sunt finite. În cele din urmă, sistemul va avea nevoie de ofertă reală suplimentară pentru a înlocui barilii consumați.
Dacă perturbările persistă, întrebarea centrală devine nu dacă există suficient petrol în lume, ci dacă acesta mai poate ajunge suficient de repede și în mod fiabil acolo unde este nevoie.