Scorul politic al zilei: SAFE – AUR 1-0, pe stadionul CCR

Curtea Constituțională a respins sesizarea depusă de peste 50 de deputați din AUR, SOS România și PACE împotriva legii privind programul SAFE. Cu alte cuvinte, legea care stabilește cadrul pentru folosirea banilor europeni destinați apărării merge mai departe.

Scorul politic al zilei: SAFE – AUR 1-0, pe stadionul CCR. Fără prelungiri, fără lovituri de departajare, fără galerie victorioasă la ieșirea din sală.

Ce a decis CCR

Judecătorii constituționali au respins, cu majoritate de voturi, obiecția de neconstituționalitate depusă împotriva legii de aprobare a ordonanței prin care România pune în aplicare programul european SAFE.

Programul SAFE este instrumentul european prin care statele membre pot accesa împrumuturi pentru apărare și pentru consolidarea industriei europene de profil.

Pentru România, miza este uriașă: 16,68 miliarde de euro, dintre care 12,48 miliarde de euro pentru echipamente militare și 4,2 miliarde de euro pentru infrastructură cu utilizare duală, inclusiv capete de autostradă A7 și A8.

Tradus din limbaj de instituție:

bani tare mulți, presiune foarte mare, proceduri complicate și o miză strategică pe care România nu-și permite să o rateze doar pentru că unii confundă politica externă cu o transmisiune live de indignare permanentă.

Ce au reclamat contestatarii

Deputății care au atacat legea la CCR au susținut că actul normativ ar fi depășit cadrul strict al programului SAFE.

Ei au invocat reglementări despre PNRR, administrație publică locală, funcție publică, achiziții publice, contracte în derulare și angajamente financiare.

Tot ce s-a găsit prin traista cu ”argumente” kremlinistice.

Pe scurt, au spus că în lege au fost băgate lucruri care nu țin direct de instrumentul european de apărare.

Este o critică juridică posibilă, nu neapărat ridicolă în sine.

România are o tradiție proastă în a îndesa în ordonanțe tot felul de anexe legislative, ca într-o sacoșă de piață în care pui și cartofi, și șurubelnițe, și o icoană de plastic.

Problema este alta:

când asemenea critici vin dinspre formațiuni care au făcut din anti-occidentalism, isterie suveranistă și suspiciune permanentă față de orice mecanism european un fel de religie politică, ele sună mai degrabă ca o manevră de blocaj decât ca o grijă fină pentru calitatea legii.

De ce era importantă decizia

Dacă CCR ar fi admis sesizarea, România ar fi intrat într-un nou episod de bâlbâială instituțională.

Legea s-ar fi întors, calendarul s-ar fi strâns, iar programul ar fi primit încă un strat de incertitudine.

Guvernul a transmis deja că România nu pierde banii SAFE și că alocarea de 16,68 miliarde de euro rămâne disponibilă integral.

Mesajul este clar:

implementarea continuă, iar contractele și proiectele trebuie împinse mai departe prin grupul interinstituțional coordonat de Cancelaria premierului.

Bineînțeles, aici abia începe partea grea.

Una este să ai acces la bani. Alta este să-i folosești inteligent.

România a mai avut bani, programe, fonduri, linii de finanțare și ocazii istorice.

Apoi a apărut tradiționala procesiune a neputinței: proceduri înțepenite, achiziții contestate, caiete de sarcini scrise cu picioarele, firme de casă și instituții care se mișcă precum melcul pe calmante…

AUR a încercat blocajul, CCR a fluierat finalul

Pentru AUR, SOS și restul galeriei, sesizarea era o ocazie perfectă de spectacol.

Programul SAFE poate fi împachetat ușor în discursul clasic: „ne înarmează străinii”, „ne bagă Bruxelles-ul în război”, „se vinde țara”, „se cumpără fier vechi pe datorie”. Sau, cel mai ”patriotic” – ”înarmarea înseamnă provocare!”

Este o muzică politică simplă, cu trei acorduri și multă tobă spartă.

Numai că realitatea strategică este mai puțin folclorică.

România se află la granița unui război pornit de Rusia, într-o regiune în care securitatea nu se mai poate baza pe declarații patriotarde și lumânări aprinse la icoana neutralității imaginare.

Apărarea costă.

Iar Putin (prin cei care-l reprezintă neoficial) transmite mereu că nu are niciun chef să vadă România capabilă de a rezista unui atac parșiv.

Industria militară trebuie repornită. Infrastructura contează.

Iar dacă tot plătești factura istoriei, măcar să nu o achiți cu mâna tremurândă și capul în nisip.

Victoria nu garantează competența

Faptul că legea a trecut de CCR nu înseamnă că totul va merge impecabil. Ba chiar aici trebuie ținut ochiul larg deschis.

Programul SAFE poate deveni o șansă istorică pentru industria de apărare, infrastructură și integrarea României în lanțurile europene de producție.

Sau poate deveni încă o colecție de contracte opace, întârzieri, explicații solemne și panglici tăiate lângă utilaje care încă nu funcționează.

Decizia CCR închide doar episodul constituțional.

Nu rezolvă problema administrativă. Nu garantează achiziții curate. Nu garantează că România va cumpăra ce trebuie, la preț corect, în termene realiste.

Finalul meciului

AUR a încercat să blocheze legea. CCR a respins atacul. SAFE merge mai departe.

Pe tabelă rămâne 1-0. Dar ”campionatul” abia începe.

Fiindcă adevărata miză nu este dacă România poate trece o lege prin CCR. Adevărata miză este dacă poate folosi aproape 17 miliarde de euro fără să transforme apărarea națională într-un bufet suedez pentru băieții deștepți ai achizițiilor.