Mârlănia zilei: Trump o umilește pe Meloni. Sau, mai exact, se face singur de râs

Donald Trump a mai livrat o grosolănie cu pretenții de politică externă. Una dintre acele ieșiri în care omul nu mai pare președinte al Statelor Unite, ci șeful mesei de la o nuntă second-hand, convins că toate femeile din sală așteaptă o poză cu el lângă tort.

Diplomație de birt, cu cravată galbenă

A spus despre Giorgia Meloni că l-ar fi „implorat” să facă o fotografie cu ea. Că nu era obligat să vorbească. Că i s-a făcut milă. Adică diplomație de birt, servită cu zâmbet de reclamă și ego cât un portavion.

Meloni i-a răspuns scurt și tăios: povestea este inventată. „Nici eu, nici Italia nu cerșim.” Și aici se termină comedia. Începe rușinea.

”Superputernicul” vorbește ca la vestiar

Pentru că problema nu este fotografia. Problema este reflexul.

Când președintele unei superputeri simte nevoia să inventeze scene umilitoare despre liderul unui stat aliat, nu mai vorbim despre forță.

Vorbim despre mitocănie ambalată în funcție babană.

Despre un om care confundă prestigiul Americii cu propria vanitate transpirată.

Trump nu a umilit-o pe Meloni. S-a demascat pe el însuși.

De parcă nu am fi știut ce se ascunde sub freza aia de fante gogoman:

obsesia de a domina, de a povesti lumea ca pe o colecție de oameni care îl roagă, îl admiră, îl imploră, îl aplaudă.

Marele bărbat mic al propriei legende

Asta nu e politică externă. E cabotinism imperial. Iar cabotinismul devine periculos când poartă cravată prezidențială.

Un lider adevărat își respectă aliații chiar și atunci când nu-i iubește. Un lider mic îi ”caragializează” ca să pară el mare.

Trump nu conduce lumea liberă. O face de râs.