Politica românească zace. Singura mișcare nouă este recunoașterea faptului că nimeni nu poate câștiga

La 10 august, politica românească nu a produs nicio schimbare de esență. Nu există o majoritate parlamentară anunțată, un premier desemnat, un acord de guvernare sau măcar un calendar credibil pentru ieșirea din criză.

Avem doar o ușoară repoziționare tactică:

Partidele au început să înțeleagă că nu-și pot impune singure soluția. De aici până la compromis mai este însă o mlaștină întreagă de străbătut.

PNL a întredeschis ușa tehnocratului

Singurul pas, cât de cât, este disponibilitatea exprimată de Ilie Bolojan pentru susținerea unui premier tehnocrat.

PNL nu mai insistă, așadar, exclusiv asupra unui guvern al dreptei, dar pune condiții: majoritate parlamentară demonstrată, controlul cheltuielilor, reducerea deficitului și continuarea reformelor.

Poziția lui Bolojan este o concesie, nu o soluție.

Lista atribuită liberalilor – guvern fără PSD, administrație depolitizată, PNRR neatins și armistițiu parlamentar pentru un an – poate constitui o bază de negociere.

Dar poate deveni la fel de ușor o colecție elegantă de motive pentru care PNL nu votează pe nimeni.

PSD numără voturi pe care încă nu le are

Sorin Grindeanu încearcă să construiască o majoritate cu UDMR, parlamentari neafiliați, gruparea lui Victor Ponta și liberali ostili lui Bolojan.

Calculele vehiculate arată că îi mai lipsesc aproximativ 15 voturi.

Aceasta este diferența dintre o majoritate și o poveste despre majoritate.

Până când cei 233 de parlamentari nu apar cu nume, semnături și angajamente publice, Grindeanu are o ipoteză de lucru, nu drumul deschis către Palatul Victoria.

Cotroceniul mediază, dar nu poate fabrica voturi

Nicușor Dan a cerut în repetate rânduri partidelor să producă o majoritate prooccidentală și a exclus anticipatele.

Președintele poate desemna un candidat. Nu poate transforma incompatibilitățile dintre PSD, PNL și USR în voturi parlamentare.

Termenele optimiste au fost ratate unul după altul.

Eugen Tomac și Adrian Veștea au consumat două încercări fără să apropie partidele. Acum, desemnarea unui al treilea candidat fără un acord parlamentar prealabil ar însemna… încă un premier trimis ceremonial la sacrificiu, doar pentru ca partidele să mai piardă două săptămâni explicând de ce nu l-au votat.

Legea salarizării este testul real

Singurul loc unde politica ar putea demonstra rapid că mai funcționează este legea salarizării unitare.

Termenul PNRR este 31 august, iar miza ajunge la 770 de milioane de euro.

Dragoș Pîslaru spune că negocierile au avansat, dar încă nu există un acord politic și sindical complet.

Dacă partidele reușesc să adopte legea, vom putea vorbi despre un început de armistițiu funcțional.

Dacă nici perspectiva pierderii banilor europeni nu le scoate din tranșee, diagnosticul devine simplu.

Blocaj fără speranțe.

Nu este liniștea dinaintea furtunii

Deocamdată, da: totul zace.

Dar nu pentru că se pregătește în secret o mare soluție.

Partidele așteaptă ca adversarii să cedeze primii, iar fiecare zi de interimat mută răspunderea într-o ceață convenabilă.

Există o perspectivă de deblocare printr-un tehnocrat.

Nu există încă voința politică necesară.

România nu se află în pragul unei înțelegeri, ci în faza în care combatanții au început să admită, mârâind, că războiul lor nu poate produce un învingător.