Pelerinajul școlar obligatoriu-facultativ. De ce nu-i trimite Inspectoratul Cluj și la Mecca?

Inspectoratul Școlar Județean Cluj a descoperit o metodă originală de a respecta libertatea religioasă: a emis un ordin care nu era ordin, pentru o participare obligatorie care, după izbucnirea scandalului, a devenit facultativă. Doamne-ajută la interpretarea documentelor oficiale!

„Vor asigura participarea”

La începutul anului școlar, în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca urmează să fie organizată o slujbă de binecuvântare. Nimic neobișnuit până aici.

Cine dorește merge, cine nu dorește își vede de programa școlară, de libertatea de conștiință și, eventual, de dimineața lui.

Numai că Inspectoratul Școlar Cluj a trimis unităților de învățământ o adresă în care acestea erau anunțate că „vor asigura participarea unei clase de elevi”, sub supravegherea profesorului de religie.

Elevii trebuiau să ajungă la catedrală și cu o jumătate de oră înainte.

Probabil pentru instructaj, aliniere, verificarea efectivelor și confirmarea îndeplinirii planului de binecuvântare.

Facultativ, dar să fie toată lumea prezentă

Circulara a fost semnată de inspectoarea generală Marinela Marc și de inspectorul școlar preot Marian Sidon.

Nicio mențiune despre caracterul facultativ.

Nicio explicație privind acordul elevilor ori al părinților.

Doar formula administrativă limpede: școlile „vor asigura”.

După ce profesorii și părinții au remarcat că libertatea religioasă nu se organizează cu prezența obligatorie, Inspectoratul a explicat că participarea era, desigur, facultativă.

Așa se scriu documentele moderne: imperativul se pune pe hârtie, iar opționalul se adaugă ulterior, din gură, dacă observă cineva.

Ministrul descoperă și el virgula lipsă

Ministrul Educației, Mihai Dimian, a intervenit pentru a aminti o chestiune exotică: elevii nu pot fi obligați să participe la o slujbă religioasă.

A admis totuși, cu delicatețea omului care nu vrea să deranjeze inspectoratul în timpul revelației, că formularea „genera impresia unei obligații”.

Nu genera nicio impresie. Formula o obligație.

„Veți asigura participarea” nu înseamnă „vă rugăm să le comunicați celor interesați”.

În limba română administrativă, înseamnă că directorul trebuie să găsească o clasă, profesorul s-o transporte, iar elevii să figureze frumos în decor.

De ce nu și un pelerinaj la Mecca?

Dacă Inspectoratul dorește să lărgească orizontul spiritual al copiilor, de ce să se oprească aici?

Să trimită o clasă și în pelerinaj la Mecca.

Alta la Zidul Plângerii.

Una într-un templu budist și alta la un curs intensiv despre ateism, agnosticism și separarea Bisericii de stat.

Copiii chiar ar avea ce învăța:

că lumea este mare, credințele sunt numeroase, iar libertatea religioasă înseamnă inclusiv libertatea de a nu fi trimis nicăieri de inspectorul școlar.

Desigur, Mecca nici nu primește nemusulmani.

Dar acesta pare un amănunt juridic minor, comparabil cu drepturile elevilor: se rezolvă ulterior printr-o precizare.

Școala nu furnizează enoriași

O slujbă la început de an poate fi o tradiție frumoasă pentru cine crede și dorește să participe.

Devine însă o grosolănie instituțională în clipa în care școala publică primește sarcina de a furniza efectivul necesar ceremoniei.

Inspectoratul nu administrează conștiințe, profesorul de religie nu este comandant de pluton, iar elevii nu sunt recuzită pentru fotografia oficială.

Credința asumată liber merită tot respectul.

Credința introdusă în orar prin circulară administrativă merită returnată expeditorului, cu mențiunea: „Reformulați și nu mai confundați școala cu agenția de pelerinaje.”

Sau, ceva mai obraznic: ”Dragă tanti Marinela, școlile nu au obligația ”să asigure”. Asigurați voi, cu ce găsiți prin birouri”.