ȘOC pentru români dacă țara intră în „junk”: Euro spre 6,5 lei, dobânzi mai mari și risc de pierdere a locurilor de muncă. Avertismentul lui Cristian Păun

Ce se întâmplă cu leul dacă România pierde din încrederea investitorilor si intră în „junk? O eventuală degradare a ratingului suveran al României ar putea declanșa un lanț de efecte care să ajungă rapid la populație, de la cursul de schimb și dobânzi mai mari până la scumpirea finanțării și reducerea investițiilor. Profesorul și analistul economic Cristian Păun susține, exclusiv pentru PUTEREA, că problema nu trebuie tratată ca una strict tehnică, rezervată piețelor financiare, ci ca un risc cu efecte directe asupra nivelului de trai.

În opinia economistului, degradarea ratingului ar putea determina retragerea graduală a unor fluxuri importante de capital din România. Păun estimează că expunerea totală care ar putea fi afectată se ridică, în scenariul său, la aproximativ 300 de miliarde de euro, însă subliniază că banii nu ar pleca simultan.

„Nu ies lei, iese valută”. Presiunea pe curs ar putea fi primul efect vizibil

Potrivit lui Cristian Păun, unul dintre primele efecte resimțite în economie ar fi presiunea asupra cursului de schimb.

„Nu ies lei, iese valută”, explică economistul, argumentând că o retragere a capitalurilor ar pune presiune suplimentară pe moneda națională.

Business

Fitch confirmă ratingul Electrica, dar factura investițiilor începe să se vadă în cifre

Finanțe

Alexandru Nazare, optimist după ce România a evitat la limită retrogradarea la „junk”. Ministrul anunță creștere economică de peste 2% în 2027

Păun estimează că, într-un asemenea scenariu, euro ar putea ajunge la 6,3–6,5 lei, de la un nivel de aproximativ 5,3 lei, în câteva zile de la un eventual anunț privind degradarea ratingului.

Economistul leagă această perspectivă și de ceea ce consideră a fi o supraevaluare a leului, susținută în ultimii ani de intrările de valută provenite, între altele, din credite și fonduri europene.

Rezervele BNR nu ar fi o soluție pentru o ieșire masivă de capital

Unul dintre argumentele invocate în spațiul public atunci când este discutată stabilitatea cursului este existența rezervelor valutare ale Băncii Naționale.

Cristian Păun susține însă că aceste rezerve nu trebuie privite ca un instrument destinat compensării unei eventuale retrageri masive de capital. În opinia sa, rezerva valutară are, în primul rând, rolul de a asigura stabilitatea externă și de a acoperi necesitățile asociate importurilor.

„Pentru așa ceva este acel buffer, acea rezervă care există la Banca Centrală, în niciun caz pentru a compensa niște plăți imense”, afirmă economistul.

Dobânzile ar putea crește: statul s-ar putea împrumuta mai scump și pe piața internă

Cursul de schimb nu este singura variabilă asupra căreia Păun atrage atenția.

Economistul anticipează și o creștere a costurilor de finanțare, din două direcții: accesul mai dificil și mai scump la finanțarea externă și presiunea suplimentară exercitată de stat asupra pieței interne de capital.

În scenariul descris de Păun, dacă finanțarea externă devine mai dificilă, statul ar putea încerca să se împrumute mai mult în România. O cerere mai mare de finanțare ar putea pune presiune asupra dobânzilor în lei.

Efectul s-ar putea transmite ulterior către populație și companii, prin costuri mai mari pentru credite și refinanțări.

Investițiile străine, în centrul avertismentului: „Aici este de fapt marea bubă”

Din perspectiva lui Cristian Păun, cel mai important efect al unei degradări a ratingului nu ar fi însă cel imediat vizibil pe piața valutară, ci riscul de reducere a investițiilor și al activității economice.

Profesorul susține că România se confruntă deja cu probleme de atractivitate pentru investitori, invocând instabilitatea politică, lipsa de predictibilitate, deficitul bugetar, costurile energiei și infrastructura insuficientă.

În acest context, spune Păun, unele companii ar putea lua în calcul relocarea producției către alte piețe.

„Se vor pierde locuri de muncă. Aici este de fapt marea bubă”, avertizează economistul, precizând însă că un asemenea efect nu ar apărea imediat după anunțarea unei eventuale degradări a ratingului.

Inflație, curs, dobânzi și locuri de muncă: cum ar putea ajunge problema ratingului în viața de zi cu zi

Pentru populație, avertismentul lui Păun se traduce prin patru canale principale:

• cursul de schimb – o depreciere a leului ar putea scumpi produsele și serviciile care depind de importuri;

• inflația – costurile mai mari ale importurilor și ale finanțării s-ar putea transmite în prețuri;

• dobânzile – finanțarea mai scumpă ar afecta atât statul, cât și companiile și persoanele care au credite;

• piața muncii – reducerea investițiilor și eventualele relocări de producție ar putea afecta crearea și menținerea locurilor de muncă.

„Vom simți în buzunar prin inflație, prin curs de schimb, prin dobânzi”, spune Cristian Păun.

Economistul consideră că România riscă astfel să intre într-o perioadă în care problema finanțării statului să se transforme într-o problemă mai largă de dezvoltare economică.

„Nu e bine să îmbăgătățim problema”. Apelul lui Păun către politicieni

Cristian Păun critică și modul în care este tratată politic problema ratingului de țară.

În opinia sa, minimalizarea riscului ar fi o abordare greșită, iar politicienii ar trebui să trateze cu mai multă responsabilitate problema finanțelor publice și a reformelor.

Economistul leagă această temă și de instabilitatea politică și de dificultatea formării unui executiv capabil să adopte bugete, rectificări și alocări de resurse.

În viziunea sa, însă, reformele structurale nu se rezumă la schimbarea sau menținerea unui guvern, ci presupun decizii asumate în Parlament.

Miza nu este doar ratingul. Este costul pe care România îl plătește pentru finanțarea economiei

Mesajul central al lui Cristian Păun este că ratingul de țară nu reprezintă doar un indicator urmărit de investitori și agențiile de evaluare financiară.

În scenariul prezentat de economist, o degradare ar putea transmite presiunea din piețele financiare către cursul de schimb, dobânzi, prețuri, investiții și, în cele din urmă, piața muncii.

Pentru românul de rând, avertismentul se reduce la o întrebare foarte concretă: cât va costa finanțarea statului și a economiei dacă România devine mai riscantă pentru investitori?

Răspunsul va depinde de amploarea eventualei degradări, de reacția piețelor și de măsurile economice adoptate ulterior. Pentru Păun, însă, tocmai aceste efecte în lanț fac ca problema ratingului să nu mai poată fi privită ca un simplu indicator financiar.