Reforma parchetelor sau simplă reorganizare? Ce se schimbă cu adevărat dacă 175 de instituții devin 41

Ministerul Justiției propune una dintre cele mai ample reorganizări ale parchetelor din ultimii ani. Cele 175 de parchete de pe lângă judecătoriile din județe ar urma să fie reunite în numai 41 de structuri, câte una pentru fiecare județ.

Ministrul Radu Marinescu promite eficiență, specializarea procurorilor și economii bugetare de aproape 74 de milioane de lei anual.

Inițiativa merită examinată cu atenție, fiindcă ridică o întrebare esențială:

Avem de-a face cu o reformă autentică a Ministerului Public sau doar cu o modificare a organigramelor, în urma căreia aceiași oameni vor face aproximativ aceeași muncă, sub o conducere diferită?

Ce propune concret Ministerul Justiției

Proiectul de lege, elaborat în colaborare cu Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii și cu Parchetul General, a fost transmis spre avizare interinstituțională.

Modelul este relativ simplu: fiecare județ va avea un singur parchet de pe lângă judecătorii, cu sediul principal în reședința de județ. Actualele unități din celelalte localități vor deveni sedii secundare permanente.

Parchetele nu dispar fizic, iar activitatea de urmărire penală va continua în localitățile unde funcționează judecătorii.

Se modifică, în primul rând, structura juridică și administrativă.

Parchetele de pe lângă judecătoriile din București sunt exceptate. (!!! oare de ce?)

134 de parchete dispar din organigramă. Dar oamenii?

Reorganizarea prevede eliminarea a 134 de funcții de prim-procuror și a tot atâtea funcții de grefier-șef.

Aici apare prima distincție importantă.

Funcțiile de conducere sunt transformate în funcții de execuție, iar persoanele care le ocupă sunt reîncadrate.

Prin urmare, proiectul nu presupune automat plecarea din sistem a 268 de angajați și nici dispariția integrală a cheltuielilor salariale aferente acestora.

În schimb, poate elimina indemnizațiile și diferențele de remunerare asociate funcțiilor de conducere, poate reduce anumite cheltuieli administrative și poate simplifica mecanismele de coordonare.

Este o diferență esențială între reducerea numărului de posturi de conducere și reducerea efectivă a personalului plătit din buget.

Economia de 74 de milioane de lei trebuie explicată

Ministrul Justiției estimează economii de 6.154.888 de lei lunar, respectiv 73.858.656 de lei anual.

Cifra este importantă și trebuie susținută printr-un calcul transparent.

Dacă cele 268 de funcții de conducere sunt transformate în funcții de execuție, economia reală trebuie calculată după scăderea costurilor salariale care continuă să existe.

Mai trebuie luate în considerare cheltuielile cu sediile secundare, personalul auxiliar, administrarea clădirilor, transportul și eventualele investiții necesare noii organizări.

Ministerul menționează și reducerea costurilor cu delegările procurorilor la unitățile rămase fără personal.

Acest beneficiu este plauzibil, dar valoarea lui trebuie cuantificată.

O reformă bugetară poate fi evaluată numai prin economiile nete realizate, nu prin numărul pozițiilor eliminate din organigramă.

Problema reală: parchete fără procurori și diferențe uriașe de încărcare

Dincolo de calculele administrative, proiectul încearcă să rezolve o problemă reală a sistemului.

Potrivit datelor prezentate de ministru, 108 dintre cele 175 de parchete au cel mult cinci posturi de procuror.

În perioada 2018–2026, 12 parchete au funcționat, la un moment dat, fără niciun procuror, iar unele funcții de conducere au rămas vacante timp de șase ani sau mai mult.

Diferențele de încărcare ajung până la un raport de nouă la unu între anumite parchete.

Aceste dezechilibre afectează direct capacitatea de investigare și durata soluționării dosarelor.

Într-o unitate cu trei procurori, un singur post vacant înseamnă pierderea unei treimi din capacitatea prevăzută. Concediile, transferurile și absențele temporare pot accentua dificultățile.

Reunirea administrativă a unităților ar putea permite repartizarea mai echilibrată a cauzelor și folosirea mai eficientă a personalului disponibil.

Redistribuirea dosarelor: aici poate începe reforma propriu-zisă

Una dintre cele mai importante prevederi permite procurorilor din sediul principal să preia cauze complexe de la sediile secundare, prin dispoziție motivată.

În plus, posturile vacante vor putea fi redistribuite în funcție de volumul de activitate, inclusiv între județe, cu respectarea procedurilor și avizelor legale.

Dacă aceste mecanisme funcționează, reorganizarea poate produce rezultate substanțiale.

Un parchet supraîncărcat ar putea beneficia de sprijinul colegilor din alte sedii, iar procurorii ar putea fi repartizați mai eficient în raport cu necesitățile reale.

Totuși, centralizarea administrativă nu produce automat o distribuție echilibrată a muncii.

Sunt necesare criterii obiective, date actualizate privind dosarele și mecanisme de monitorizare care să permită corectarea rapidă a dezechilibrelor.

Specializarea procurorilor, un avantaj care trebuie organizat

Ministrul susține că parchetele județene mai mari vor permite specializarea procurorilor.

Argumentul este solid.

În unitățile foarte mici, procurorii trebuie să gestioneze simultan infracțiuni din domenii foarte diferite. O structură mai mare poate permite repartizarea anumitor categorii de cauze către magistrați cu experiență specifică.

Specializarea poate îmbunătăți calitatea investigațiilor și poate reduce erorile procedurale.

Dar acest rezultat depinde de formare profesională, distribuirea dosarelor, accesul la expertiză și cooperarea cu organele de cercetare penală.

Simpla apartenență la un parchet județean nu transformă automat un procuror generalist într-un specialist.

Ce se întâmplă cu cetățeanul care are nevoie de parchet?

Ministerul precizează că sediile secundare vor funcționa permanent, în localitățile unde există judecătorii.

Această prevedere este importantă pentru menținerea accesului la justiție.

Totuși, trebuie stabilit concret dacă reorganizarea va modifica procedurile de depunere a sesizărilor, deplasările necesare, accesul la procurorul de caz sau timpul de soluționare a solicitărilor.

O reformă eficientă pentru administrație nu trebuie să devină mai complicată pentru cetățean.

De aceea, menținerea sediilor locale trebuie însoțită de proceduri clare și de personal suficient pentru activitatea curentă.

Cum ar trebui măsurate rezultatele

Pentru a putea fi considerată o reformă, reorganizarea trebuie să producă îmbunătățiri verificabile.

Câțiva indicatori sunt indispensabili:

• Reducerea duratei medii de soluționare a dosarelor.
• Diminuarea diferențelor de încărcare între procurori.
• Scăderea numărului de parchete sau sedii fără personal suficient.
• Creșterea capacității de investigare a cauzelor complexe.
• Reducerea cheltuielilor administrative nete.
• Menținerea accesului cetățenilor la serviciile Ministerului Public.

Acești indicatori ar trebui măsurați înainte de reorganizare și comparați cu rezultatele obținute după șase luni, un an și doi ani de funcționare.

Fără asemenea evaluări, succesul reformei va fi dificil de demonstrat.

Proiectul este abia la început

Inițiativa modifică Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară și presupune corelări cu dispozițiile Codului de procedură penală.

După avizarea interinstituțională, proiectul trebuie aprobat de Guvern și transmis Parlamentului.

Reorganizarea nu este încă adoptată, iar efectele sale concrete vor depinde atât de forma finală a legii, cât și de modul în care aceasta va fi aplicată.

Reforma începe acolo unde se termină schimbarea organigramelor

Propunerea ministrului Radu Marinescu conține mecanisme care pot îmbunătăți funcționarea parchetelor: redistribuirea personalului, echilibrarea volumului de muncă, specializarea procurorilor și reducerea funcțiilor de conducere.

Sunt obiective pertinente, care răspund unor dificultăți documentate ale Ministerului Public.

Dar reducerea de la 175 la 41 de structuri nu reprezintă, prin ea însăși, dovada unei reforme reușite.

Dacă dosarele vor fi soluționate mai repede, dacă procurorii vor lucra în condiții mai bune, dacă cetățenii vor beneficia de servicii mai eficiente și dacă bugetul va înregistra economii reale, reorganizarea își va fi atins scopul.

Dacă se vor schimba numai denumirile instituțiilor, subordonările și funcțiile de conducere, rezultatul va fi mult mai modest.

Miza nu este să avem mai puține parchete pe hârtie. Miza este să avem parchete care funcționează mai bine.

Și, de fapt aici așteptăm foarte mult de la domnul ministru Marinescu. Cât despre logica politică a acestui demers… poate vom vorbi într-un articol viitor.