A venit toamna. Hai la nuntă!

A venit… A venit toamna… Aş fi adăugat şi din păcate, pentru mine, dar stricam frumuseţe de versuri cu toanele mele. Aşa că, rămâne cum a zis poetul, că doar de-aia e ditamai poetul: a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva…

Dar, din zona poetică, înainte de a ne prinde pe toţi nostalgia, zic să ne strecurăm uşor, discret, în cea mai pragmatică… regiune a vieţii de zi cu zi. Nu, despre bulioane nu vorbim azi. Ce naiba, avem şi noi pretenţie de la noi… Mai bine hai la nuntă. Sau măcar să vorbim despre ea.

Păi dacă a venit toamna, se fac nunţi, nu? Se mai fac? Aţi fost anul ăsta la vreo nuntă? Urmează, poate, să mergeţi? Aveţi mai multe pe ordinea de zi? Şi, dacă tot nu ne luăm prea în serios azi, vă întreb, aşa, ca între prieteni: peripeţii pe la nunţi sau până să ajungeţi acolo, aţi avut?

Nu ştiu, s-au dus firele de la ciorap chiar înainte să descindeţi la nuntă, a pârâit rochia la spate, cu fermoar cu tot, când v-aţi omenit cu vreo friptură, s-a rupt tocul la pantofi când eraţi în dănţuială mai crâncenă ca niciodată, nu v-au plăcut, înainte de plecarea de acasă, către eveniment, „sărmăluţele” din cap, înfoiate de… era să zic manichiuristă… coafeza foarte grijulie şi v-aţi pus cu duşul pe biata coafură, de s-a lăsat mai ceva ca aluatul de cozonac când n-a fost drojdia bună?

Sau poate n-a pornit maşina şi v-aţi pus, la patru ace cum eraţi, să împingeţi prin parcare, de să se uite lumea ca la Cirque du Soleil – ăştia de-aici măcar vând bilete – ori a vărsat ospătarul carafa cu vin pe ţoalele voastre festive, ţinute doar pentru astfel de evenimente?

Eu, ca să vă fac o destăinuire, ştiu pe cineva care, a luat un diuretic cu mai multe ore înainte de nuntă şi, la petrecerea de la restaurant a stat, cât a fost nunta de lungă şi de lată… într-un loc. În locul acela… Căci, nu-i aşa, necesităţile fizice nu ţin cont că a venit tortul sau că, taman cântă orchestra melodia preferată…

A, şi dacă tot am ajuns în punctul ăsta, mai întreb şi eu, nu dau cu măciuca: e bine, e indicat, e frumos, e corect să facem nuntă tradiţională? Sau una adaptată şi readaptată după nunţile americane, să zicem, văzute prin filme? Nuntă mare, de şi cu fiţe – limuzine, porumbei, gardieni, pază ca pentru Biden, de-astea – ori nuntă „mai pe uşor”, cum se zice, doar cu persoanele apropiate?

Lăutari, după tipic sau DJ, modern? Cu sau fără „Nunească” înainte de plecarea spre biserică? Să toarne sau nu mireasa apă socrului după ce pune popa pirostriile? Cu brazi la poartă – sau la uşa apartamentului – sau mai bine fără brazi? Sarmale ori fructe de mare pe masă? Manele sau muzică lăutărească? Plic pentru bani sau să se strige, ca pe vremuri, darul? Mireasa, întreb, să fie castă până în noaptea nunţii ori, dimpotrivă, să fie hârşită în viaţa sexuală şi sentimentală?

Ei, şi câte alte întrebări mai sunt, că doar aşa e la nuntă. Dar mă rezum la cele de mai sus. Nu mai lungesc pelteaua. Deci, cum să fie? Cum e mai bine? Cum e indicat? Cum trebuie? Cum să fie nunta? Oricum, de-o fi una, de-o fi alta, bucuroşi le-om duce toate. Şi, categoric, hai la nuntă!