România Film: cum a murit regia cinematografelor în cel mai bun an al cinema-ului
Tribunalul București a decis intrarea în faliment a România Film, regia de stat care administra la începutul anilor ’90 aproximativ 600 de cinematografe, după mai bine de opt ani de insolvență. Paradoxul este că falimentul vine în cel mai bun an din istoria recentă a cinematografelor din România.
Regia România Film nu a murit din lipsă de spectatori, ci din cauza unor datorii de aproape 33 de milioane de lei, majoritatea către stat, a unor venituri de doar 4 milioane pe an și a unui patrimoniu de clădiri care costă mai mult decât produce.
Un deceniu de pierderi
În 2017, ultimul an înainte de insolvență, regia avea o cifră de afaceri de 7,1 milioane de lei și 122 de angajați. Anul următor, cel al intrării în insolvență, a adus cea mai mare pierdere din ultimul deceniu. De atunci, afacerile nu și-au mai revenit: în 2025, cifra de afaceri a fost de 4 milioane de lei, cu peste 40% mai mică decât în 2017.
Nici micul profit din 2025 nu e un semn de vindecare. Aproape o treime din veniturile anului, 1,9 milioane de lei, a venit din alte surse decât activitatea curentă. Datele despre personal sunt și ele contradictorii: bilanțul pe 2025 nu raportează niciun salariat, iar Guvernul vorbește despre 34 de angajați care deservesc cele patru săli rămase.
Un plan imposibil de respectat
Planul de reorganizare a Regiei prevedea ca, până la sfârșitul lui 2025, regia să plătească restul de 80% din creanțe, dintr-un total de aproximativ 32,8 milioane de lei. Asta înseamnă circa 26 de milioane de lei, de peste șase ori cifra de afaceri anuală. Chiar și cu o activitate perfect profitabilă, banii nu puteau veni din funcționarea cinematografelor. Singura sursă posibilă era vânzarea clădirilor, care s-a împotmolit în probleme cadastrale și procese.
Nici banii din cont nu au ajutat. Regia avea aproximativ 5,85 milioane de lei, dar cea mai mare parte erau blocați în depozite de administratorul judiciar. Potrivit Guvernului, între noiembrie 2025 și septembrie 2026 România Film și-a plătit la zi salariile și a virat 4,56 milioane de lei la bugetul de stat. A reușit, așadar, să supraviețuiască de la o lună la alta, dar nu și să-și acopere datoriile istorice.
Statul care își datorează bani sieși
Aproximativ 83% dintre datorii sunt către ANAF și bugetele locale. Ironia este că falimentul a fost cerut de doi creditori mici: Direcția Fiscală a Brașovului, care avea de recuperat circa 30.500 de lei, și o persoană fizică, cu o creanță de peste un milion de lei.
Rezultatul este un circuit absurd: o regie a statului datorează bani statului, iar procedura de insolvență, gândită pentru a proteja creditorii, ajunge să lichideze un patrimoniu public ca să plătească tot statul. Economiștii numesc acest fenomen „constrângere bugetară slabă”: o entitate de stat poate acumula datorii ani la rând, pentru că nimeni nu o obligă să se schimbe, până când problema ajunge într-o sală de judecată.
Clădiri care costă în loc să producă
De la aproximativ 600 de cinematografe în 1991, România Film a ajuns la 16 în 2018 și la doar patru săli digitalizate astăzi. Transferul către primării, început încă din 2008, nu a rezolvat problema: peste 100 de cinematografe au fost cedate autorităților locale, dar mai puțin de 10% dintre ele mai proiectează filme. Din cele 67 de locații aflate astăzi în evidența regiei, primăriile au preluat doar 15.
Pentru cinematografele și grădinile de vară nefolosite, regia plătește în continuare impozite locale, deși acestea nu aduc niciun venit. Datoriile curente către autoritățile locale depășesc cinci milioane de lei. Clădirile, adesea bine amplasate în centrul orașelor, se degradează de la an la an, au acte incomplete și nu au un proprietar care să le poată renova sau vinde. Este un caz clasic de activ blocat, a cărui valoare se pierde în timp.
Cinema-ul merge bine, doar fără RomâniaFilm
Piața nu este problema. Cinematografele din România au avut în 2025 venituri record de 63 de milioane de euro. Spectatorii nu au dispărut, ci s-au mutat în multiplexurile din mall-uri: cel mai mare operator, Cinema City, are 28 de multiplexuri și peste 250 de ecrane.
România Film a rămas cu modelul vechi, al sălilor cu un singur ecran din centrul orașelor, fără bani pentru digitalizare și renovare. Ca regie autonomă, nu putea atrage investitori privați, iar statul nu a investit nici el.
Guvernul așteaptă motivarea hotărârii pentru a face apel și pentru a cere suspendarea executării. În paralel, analizează înființarea unei noi entități care să preia patrimoniul, contractele, procesele și personalul. Trei proprietăți, din Timișoara, Cluj și laboratorul de la Mogoșoaia, sunt scoase la licitație cu prețuri de pornire de aproximativ 3,29 milioane de euro, fără TVA. Orice soluție va fi complicată de cele 64 de procese civile și 10 dosare penale aflate pe rolul instanțelor.
O nouă instituție nu va rezolva însă nimic dacă moștenește aceleași clădiri, fără bani și fără un mandat clar. Variantele raționale sunt două: transferul clădirilor către comunitățile care au un plan concret de cinema local sau de centru cultural, împreună cu bani pentru renovare, și vânzarea transparentă a celorlalte, eventual cu o clauză de folosință culturală, iar banii obținuți folosiți pentru a închide datoriile.