Ambasadorul și tanti Veruța

Habar n-am. Nu știu să spun dacă totul este pentru o excelentă imagine ori ambasadorul Israelului la București, David Saranga, chiar simte. Popular. Omenește. Românește. Dar, jur pe roșul de la coada de mop că tare aș vrea să-i văd și pe-ai noștri – politicienii, desigur, că nu doar pe vecinii mei, gard în gard cu izlazul comunal – ca în pozele de alături. În costum popular. Cu cămașă cusută de mână, cu brâu lat la cingătoare, cu pantaloni albi care, se prea poate să se numească ițari… Și printre oameni. Dând mâna cu ei. Strângându-i în brațe. Pupându-se, fără dezinfectare ulterioară, cu țăranii. Cu copiii bolnavi. Cu femeile cu palme bătătorite. Dar, mai ales, ținând de coarnele plugului. Cărând sacii cu cartofi. Băgând mâna în pământ ca să cultive legume. Îmi și imaginez, parol, cum ar fi un astfel de tablou. Hai să privim împreună! Iohannis, cu mănușile în mâini, apăsând plugul ca să lase brazdă groasă, numai bună de aruncat semințăria… Câțu cărând, că, na, e Supermen, sacii cu cartofi în spate… Ciolacu aplecându-se de spate să pună bulbii cu partea încolțită în sus… Ciucă ținând caii de căpăstru și mânându-i, în câmp, unde e tarlaua cu cartofi… Eh… Vise, taică, vise… Mai aberează omul…

Gospodarul Saranga

Însă, acum să ne întoarcem în realitate. Spuneam că nu știu dacă pe David Saranga îl mână în luptă oarece interese, cum nu știu nici dacă așa e el, om de-al poporului, de la firul ierbii. Cert este că, dincolo de aceste aspecte, de PR, de marketing, de alte strategii politice ori altcumva, ce iese este impresionant. Și nu trebuie să ai, neapărat, pentru asta, naturelul simțitor…

Am văzut, întâi, pozele alăturate pe site-ul Ambasadei Israelului în România. Apoi, ca o ziaristă de rit vechi ce mă aflu, am recurs la scormonit. Dă-i încoace, dă-i încolo, am aflat lucruri minunate. Și, cum în perimetru trebuie spuse și astea, nu doar alea rele, urâte, cutremurătoare, iaca, m-am așezat la laptop să vă spun și vouă povestea.

Ambasadorul Israelului în România, Excelența sa, David Saranga, are legături cu România de vreo 23 de ani, când și-a început cariera diplomatică și, din 2019 este ambasadorul Israelului la noi, în România. Și, mai ales, în ultima vreme, l-am văzut peste tot. La graniță, primind refugiații, la o fermă de cai din Ardeal, la biserică, în întâlniri diplomatice… Cum am zis, peste tot. Și-l descopăr acuma în Bucovina. După cum aveam să aflu din zgândăritul meu pe facebook și pe watch, în satul Botoșana din județul Suceava. Unde a venit cu scop. La aniversarea de 83 de ani a unei doamne respectabile din localitate, tanti Veruța. Desigur, tot scenariul a fost gândit minuțios de ProTv și de oamenii care realizează emisiunea La Măruță. (De altfel, prin ei a ajuns David Saranga în Bucovina, în urmă cu un an, când a cunoscut-o pe aniversata la a cărei zi a participat). Ei, și îl văd pe ambasadorul Israelului la  București urcându-se-n căruță, cărând lăzile și sacii de cartofi, ținând hamurile cailor, trăgând brazdă cu plugul, aruncând cartofi pe dârele lăsate de plug. Cum, deja, am zis mai sus, chestiuni care dau bine, chiar și dacă totul e făcut și pus în scenă pentru imagine și popularitate. Văzând astfel de imagini, de poze, de chestii, îți spui, măcar, în gând: Saranga ăsta e gospodar, el, așa, de felul lui… Le are. Îi stă bine la coarnele plugului și la muncușoara câmpului.

Petrecere surpriză

Ei, și spuneam că s-a lăsat cu paranghelie. Tanti Veruța, care coase, încă de pe când avea opt ani, cu mânuțele alea două, muncite și pecetluite de timp, costume populare, de i s-a dus vestea peste mări și țări, a împlinit 83 de ani. Sau, cum spunea ea, hâtru, cu umorul omului simplu, de la țară: „înainte de pandemia asta aveam 80. Acuma am 80 plus trei”. Între ea și ambasadorul Saranga s-a legat o frumoasă prietenie, ba, cum spune femeia, l-a… înfiat pe omul venit din țara Mormântului Sfânt. Ambasadorul vine, când poate, în Bucovina, la tanti Veruța. Tanti Veruța, ca o gazdă bună, îl omenește pe ambasador cu ce are mai bun. Plăcinte, cozonac, fripturi, câte și mai câte întinde pe masă. Musafirul nu e scarandiv și nu face nazuri la mâncare. Mănâncă, fără probleme, și cartofi în capul locului unde muncește. Sigur, după ce de dușcă un păhărel de țuiculiță, că, na, pe inima goală, nu alunecă dumicatul.

Ei, și acuma, ca să întărească relația lor de prietenie, David Saranga a pus mână de la mână, după cum zice românul, cu neamurile sărbătoritei și-a plămădit de-o surpriză pentru tanti Veruța. Chiar la reședința sa, i-a organizat o petrecere surpriză. Cu bucate alese, cu mâncăruri fine, de tanti Veruța nici n-a știut ce mănâncă. Ambasadorul i-a avut complici, cum am zis, pe copiii, pe nepoții, pe rudele și pe prietenii Veruței. Ei au venit, îmbrăcați în costume populare, din Bucovina la București, ca s-o fericească pe aniversată. Mai în glumă, mai în serios, aceasta a zis, când a tot primit urări de la mulți ani: „dar nu se poate să-l întoarcem pe 83 și să fie 38?”

Ei, bine, la întrebarea asta, nici ambasadorul, cât e el de ambasador, umblat, plimbat, citit, n-a știut să răspundă… Poate, de ce nu, știți voi…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...

Cele mai citite articole

Un autocar cu 44 de pasageri a luat foc pe A1,...

Un autocar în care se aflau 44 de pasageri a luat foc marți dimineață, pe autostrada A1, între Sebeș și Sibiu. Călătorii au reușit...

Aeroportul Otopeni – Haos, bătaie de joc, indiferență și multă așteptare

Încă o „performanță” marca Mîndrescu: de mai bine de o jumătate de an, plecarea, dar mai ales sosirea, pe Aeroportul Internațional Henri Coandă, fost...