Au reparat o rafinărie care nu a mai pornit niciodată. Furnizorii au de recuperat 936 de milioane de lei

La finalul anului trecut, rafinăria Petrotel Lukoil din Ploiești a intrat într-o revizie tehnică programată. Nimic ieșit din comun: o dată la câțiva ani, o rafinărie se oprește, se golesc instalațiile, se schimbă echipamente, se refac izolații, se recalibrează automatizări. Vin zeci de firme specializate, cea mai mare parte din zona Ploieștiului, care trăiesc din exact acest tip de lucrări.

Au lucrat. Au emis facturi. Dar, rafinăria nu a mai pornit niciodată după aceea. Din încheierea prin care Tribunalul Prahova a admis cererea de insolvență a Petrotel-Lukoil, publicată pe portalul Consiliului Superior al Magistraturii, aflăm acum cât valorează facturile acelea, împreună cu restul obligațiilor scadente: 936.698.185,18 lei.

Nu a fost vorba de un milion

Când s-a deschis procedura, informația care a circulat era că declanșatorul ar fi fost o obligație de plată de vreo 1,068 milioane de lei, stabilită în primă instanță în favoarea unui furnizor de servicii industriale. O cifră mică pentru o companie care raportase în 2024 o cifră de afaceri de 3,85 miliarde de lei.

Documentele instanței arată că acela a fost doar semnalul vizibil. În cererea proprie, compania invocă datorii scadente de peste 60 de zile în valoare de 936,7 milioane de lei — de aproape o mie de ori mai mult.

Energie

Petrotel-Lukoil: anatomia unei insolvențe declanșate de o datorie de un milion de lei la o companie cu afaceri de 3,85 miliarde

ACTUALITATE

Rafinăria Petrotel, deținută de Lukoil, ar urma să intre în insolvență. Măsura, considerată soluția pentru salvarea companiei

Raportat la ultimul bilanț depus, cel pe 2024, suma reprezintă un sfert din cifra de afaceri anuală. Și de 363 de ori profitul net al acelui an, care fusese de 2,58 milioane de lei.

Cealaltă datorie: 1,18 miliarde către propriul acționar

A doua cifră nouă din dosar privește banii datorați acționarului majoritar. Litasco S.A., societatea elvețiană de trading a grupului Lukoil, care deține 99,7676% din Petrotel, și-a depus pe 25 august propria cerere de deschidere a insolvenței — calificată de instanță drept declarație de creanță.

Mecanica finanțării, așa cum apare în document:

Contract de împrumut revolving 29 februarie 2024
Total împrumuturi trase    634.048.014 euro
Sold rămas                            225.548.014 euro
Rambursat efectiv               408,5 mil. euro (64%)
Echivalent sold în lei           1.182.300.134,59 lei

Peste jumătate de miliard de euro trase în circa 30 de luni înseamnă aproximativ 250 de milioane de euro pe an de finanțare de capital de lucru — bani pentru cumpărat țiței. Rafinăria nu era subcapitalizată operațional. Funcționa integral pe linia de credit a grupului.

Rambursarea a 64% din sume arată, de altfel, că fluxul mergea în ambele direcții. Era trezorerie, nu injecție de capital.

Cine controlează, de fapt, procedura

Adunând cifrele, masa credală cunoscută arată așa:

                                                                  Sumă                  Pondere
Furnizori (scadente peste 60 de zile)   936,7 mil. lei       44,2%
Litasco (acționar)                                   1.182,3 mil. lei       55,8%
Total                                                           ≈ 2,12 mld. lei       100%

Deci entitatea care deține 99,77% din companie reclamă și 55,8% din creanțe. Proprietarul e și creditorul majoritar al procedurii deschise împotriva propriei firme.

Pe 3 octombrie e programată adunarea creditorilor. Dacă votul ar reflecta pur și simplu ponderea valorică, decizia privind reorganizarea ar aparține exact aceleiași entități care deține rafinăria. Negocierea dintre debitor și creditori ar fi un dialog al grupului cu sine însuși.

Amănuntul juridic care poate schimba totul

Există însă un articol de lege care poate răsturna aritmetica de mai sus, iar el se aplică — sau nu — până pe 29 septembrie. Legea insolvenței prevede o categorie separată, de creanțe subordonate, în care intră creditele acordate societății de un asociat sau acționar care deține cel puțin 10% din capitalul social. Astfel de creanțe se plătesc după toate celelalte. Litasco deține 99,7676%.

Dacă administratorul judiciar încadrează cele 1,18 miliarde de lei în categoria subordonată — ceea ce ar fi citirea firească a textului — atunci se schimbă trei lucruri deodată: furnizorii cu 936,7 milioane devin creditorii dominanți; ei trec înaintea grupului Lukoil la distribuire; iar structura votului din adunarea creditorilor arată complet altfel.

Este, probabil, cea mai consecventă decizie tehnică din tot dosarul. Și se ia în următoarele patru săptămâni, într-un tabel pe care puțini îl vor citi. (Precizare: e lectura cadrului legal general, nu o predicție privind decizia administratorului judiciar.)

De ce nu a mai pornit rafinăria

Lanțul cauzal e detaliat în cererea companiei, cu date exacte. Pe 22 octombrie 2025, OFAC — biroul de control al activelor străine din Trezoreria americană — l-a desemnat pe Lukoil OAO ca entitate sancționată, în temeiul Ordinului Executiv 14024. Detaliul juridic decisiv: entitățile deținute, direct sau indirect, în proporție de 50% sau mai mult de Lukoil sunt blocate automat, chiar dacă nu sunt desemnate nominal. Petrotel era exact în această situație.

Apoi a intervenit ceea ce contează în practică — riscul de sancțiuni secundare. Orice instituție financiară străină, inclusiv românească, care efectuează sau facilitează tranzacții semnificative cu o persoană blocată se expune ea însăși sancțiunilor, inclusiv interdicției de a mai ține conturi corespondente în Statele Unite. Nu a fost nevoie ca vreo bancă românească sau vreun furnizor european să fie efectiv sancționat. A fost suficient să existe riscul.

Licențele generale emise ulterior de OFAC — nr. 126, apoi 128A și 131 — au oferit doar perioade limitate de retragere ordonată, prelungite succesiv. Nu au ridicat sancțiunile. Iar rezultatul, în formularea companiei, e că nici măcar după instituirea supravegherii extinse de către statul român activitatea nu a putut fi reluată, din cauza reticenței partenerilor internaționali de a intra în relații contractuale și de a furniza țiței. Fără materie primă, o rafinărie e un ansamblu foarte scump de conducte.

Raportul de mâine, pe care nu-l va comenta nimeni

În calendarul stabilit de instanță există un termen care trece aproape neobservat. Până pe 4 septembrie, administratorul judiciar trebuie să depună raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență — și să indice, dacă e cazul, persoanele cărora le-ar putea fi imputată situația. Merită urmărit, pentru un motiv care ține de istoria companiei.

De la 1 ianuarie 2021, operațiunile financiare ale rafinăriei au fost mutate pe Litasco S.A. Geneva, entitatea din România fiind declarată sucursală cu funcții de suport logistic limitat. ANAF a contestat aranjamentul și a calculat, în septembrie 2022, impozite suplimentare de peste 50 de milioane de lei — după ce sucursala declarase un impozit pe profit de 24.000 de lei la operațiuni de ordinul miliardelor.

Efectul se vede în ultimul bilanț depus. În 2024, la o cifră de afaceri de 3,85 miliarde de lei, Petrotel a raportat un profit de 2,58 milioane. Marjă netă: 0,067%. Un raport serios despre „cauzele și împrejurările” ar trebui să distingă între ce a provocat sancțiunile OFAC — un factor extern, incontestabil — și ce a produs incapacitatea de a le absorbi.

Calendarul
Termen         Ce se întâmplă
4 septembrie   Raportul privind cauzele insolvenței
9 septembrie   Termen-limită pentru înscrierea creanțelor
29 septembrie Tabelul preliminar al creanțelor
3 octombrie     Adunarea creditorilor
23 octombrie   Tabelul definitiv

Instanța a dispus și suspendarea tuturor acțiunilor de recuperare a creanțelor — scutul pe care conducerea îl urmărea când a cerut insolvența.

Ce pot spera furnizorii

Trei scenarii, în ordinea probabilității descrescătoare pentru ei.

Reorganizare cu proprietar nou. Dacă tranzacția globală privind activele internaționale Lukoil se finalizează și restricțiile cad pentru entitatea românească, rafinăria repornește, iar datoriile se eșalonează. Cel mai bun scenariu — dar depinde de decizii luate la Washington.

Conservare prelungită. Procedura se lungește, instalațiile se degradează, plata se amână. Fiecare lună de oprire crește costul repornirii.

Faliment. Distribuirea se face în ordinea de prioritate din lege. Și aici redevine decisivă chestiunea subordonării: dacă cele 1,18 miliarde ale Litasco se plasează la coadă, furnizorii au șanse reale de recuperare parțială. Dacă nu, împart proporțional cu acționarul.

Miza care depășește un dosar comercial

Petrotel e a treia rafinărie a României și asigură, când merge, circa 21% din producția națională de carburanți. E singura dintre cele patru care stă.

Rafinărie                                   Capacitate                Stare
Petromidia Năvodari                   peste 5 mil. t/an         funcțională
Petrobrazi                                      4,5 mil. t/an                 funcțională
Petrotel Ploiești                           ~2,4–2,5 mil. t/an       oprită
Vega Ploiești                                  350.000 t/an               funcțională

România se află încă sub stare de criză pe piața țițeiului și produselor petroliere, prelungită până pe 31 octombrie — la o săptămână după definitivarea tabelului creanțelor. Suprapunerea calendarelor nu pare întâmplătoare.

Restul grupului nu stă mai bine. Lukoil România, care operează peste 300 de benzinării, a încheiat 2025 cu o pierdere de 131 de milioane de lei, după 145 de milioane în 2024, și cu o cifră de afaceri în scădere cu aproape un miliard. Iar prin Lukoil Overseas Atash, dosarul atinge și resursele: 87,8% din perimetrul offshore Trident din Marea Neagră, deținut în parteneriat cu Romgaz.

Cauza de fond e mai veche

Petrotel-Lukoil nu a intrat în insolvență pentru un milion de lei. A intrat pentru 936,7 milioane datorate furnizorilor și 1,18 miliarde datorate propriului acționar. Cauza imediată e externă și de necontestat: sancțiunile americane, riscul de sancțiuni secundare pentru oricine ar fi tranzacționat cu compania, refuzul partenerilor de a mai livra țiței.

Cauza de fond e mai veche. O rafinărie cu marjă netă de 0,067%, cu valoarea economică recunoscută la Geneva, cu capitaluri proprii negative și pierderi reportate de 3,55 miliarde de lei nu avea nicio rezervă de absorbție. Sancțiunile au fost lovitura. Bilanțul era gol dinainte.

Trei date contează de acum: 9 septembrie, când se vede cine sunt cu adevărat creditorii. 29 septembrie, când se decide dacă acționarul stă în față sau la coadă. Și 3 octombrie, când se votează. Iar în fundal rămâne întrebarea la care nu răspunde niciun tribunal: dacă România își mai păstrează sau nu o cincime din capacitatea proprie de rafinare.