Boala sistemului educațional românesc: să învățăm una, dar să muncim alta

Reforma învățământului românesc a tot început, de vreo 30 de ani încoace. S-au schimbat mai multe programe școlare, elevii au acum computere, s-au mai introdus materii noi. Între timp, învățăm și noi, așa, în general, fără nicio legătură cu piața forței de muncă, care, ce să vezi, cere altceva.

La sfârșitul anilor ’90, Ministerul Muncii și Protecţiei Sociale ne-a anunţat că avem încă o prioritate naţională: corelarea învăţământului cu necesităţile de pe piaţa forţei de muncă. Și de atunci auzim aceasta an de an. Ruptura dintre învăţământ și piaţa muncii a fost pusă, ani de zile, pe lipsa unor studii de specialitate. Între timp s-au făcut vreo două, la distanță de 11 ani între ele, iar concluzia e aceeși: tot necorelați am rămas.

40% dintre absolvenții de studii superioare din România sunt angațați în administrația publică, învățământ și sănătate

Prin 2011, Consiliul Naţional al Calificărilor și al Pregătirii Profesionale a Adulţilor, de pildă, a realizat un studiu sociologic cu tema Absolvenţii recenţi de învăţământ superior și integrarea lor pe piaţa muncii, un studiu DOCIS. Scria acolo, negru pe alb, cum s-ar zice, că existau puhoi de facultăţi care n-au nicio legătură cu piaţa muncii. Și ce dacă? În anul de grație 2022 s-a mai făcut un studiu, Analiza privind evoluția pieței muncii din perspectiva competențelor și calificărilor la nivelul tuturor sectoarelor economice, pentru orizontul 2025-2030, realizat de Institutului Național de Cercetare Științifică în domeniul Muncii și Protecției Sociale (INCSMPS) pentru Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC) și Ministerul Muncii, iar constatarea a rămas oarecum aceeași, neconcordanță între oferta educațională și cererile din piața muncii. Studiul constată, de pildă, că 40% din absolvenții de învățământ superior din România sunt concentrați în administrație publică, învățământ și sănătate. Absolvenții provin de la facultăți cu diverse specializări, altele decât administrație publică.

Studenții se angajează în domenii non-competitive, adică la stat

„Am constatat că există un mismatch, o neconcordanță foarte puternică între cererea și oferta de pe piața muncii. Eu aș spune că între logica cererii și cea a ofertei. În sectorul administrativ există un mix de absolvenți de la cele mai diverse facultăți și specializări. Ideea este că absolvenții de universități s-au concentrat în niște domenii bugetate de stat, domenii non-competitive, unde nu se manifestă forțele pieței. Sunt producători de servicii, nu de bunuri. Nu mai spun că există și aici o dilemă, în ce măsură produc servicii cu adevărat? E o supra ocupare a unor sectoare nesupuse forțelor pieței, plus că e vorba de sectoare plătite din taxe și impozite. Cu cât aceste sectoare sunt mai mari, cu atât povara fiscală devine mai de nesuportat pentru sectoarele pieței muncii supuse competiției”, a explicat, pentru Puterea.ro, cercetătorul Cătălin Ghinăraru, directorul de proiect al studiului amintit. Așadar, pregătim studenții într-un domeniu, dar până la urmă profesează unde îi ajută soarta.

Ministerul Educației, o entitate închisă, ce ține sub cheie datele

„Sunt unul dintre cei care au realizat studiul DOCIS din 2011, dar să știți că, între timp, lucrurile s-au mai schimbat. Din păcate, nu s-a mai putut face un nou studiu fiindcă Ministerul Educației, deși culege o mulțime de date și informații din mediul universitar, le ține sub cheie pe toate și nu dă acces nici măcar cercetătorilor ca mine la astfel de informații. Eu le-am cerut din poziția de membru în Consiliul Național de Strategie pentru Sistemul de Învățământ Superior din România, consiliu ce se presupune că trebuie să sfătuiască ministerul despre cum să dezvolte strategii pentru sudenți. Și tot nu am obținut nicio informație! Asta e o problemă mai veche a ME. Pur și simplu, nu vrea să ofere datele”, ne-a declarat conf. univ. Claudiu Tufiș de la Universitatea București, profesor al Facultății de Știinte Politice. Cele spuse de domnul profesor Tufiș se confirmă, și noi am cerut date ministerului la începutul acestui nou an școlar, în baza Legii 544/2001, și nu ne-au învrednicit nici măcar cu un „Bună ziua, am primit! Ne vom ocupa de asta”. Dar să revenim! Față de situația din 2011, când mulți elevi alegeau să studieze în România, în 2023, absolvenții de liceu aleg altfel să-și continue traseul educațional și foarte mulți decid să plece la studii în Occident.

Între 5 și 10% dintre elevii eminenți de liceu pleacă la studii în afară

„Condițiile sunt diferite față de 2011. Deși nu am date concrete, v-am explicat de ce, putem să estimăm pe baza unor exemple și discuții cu profesorii din liceele de prestigiu din București. De pildă, profesorii de la Colegiul Național Mihai Viteazu îmi spuneau anul acesta că 60% dintre elevii lor decid să plece afară, iar situația e similară la colegiile și liceele de prestigiu din țară. Or, în momentul în care cei mai buni 5-10% dintre absolvenții de liceu îți pleacă la studii în afară, în loc să îți vină la universitățile românești, asta îți aduce automat o scădere a nivelului întregii cohorte de studenți care încep studiile. Cei mai buni îți pleacă, cei rămași nu participă la discuțiile din timpul cursurilor, nu există o competiție între colegi și, per ansamblu, întregul nivel mediu scade”, atrage atenția Claudiu Tufiș.

Astăzi avem mai puțini studenți decât în 2004-2011

Actualmente, nu se știe câți dintre studenți se angajează, la terminarea studiilor, în domeniul în care s-au pregătit, fiindcă nu exită tracer studies în România, adică studii de urmărire a absolvenților după ce s-au angajat, ce s-a întâmplat cu ei la un an, la doi după finalizarea studiilor. Se știe, însă, că nu mai avem aceleași cohorte mari de studenți ca în perioada 2004-2010. Un raport public al Consiliului Național pentru Finanțarea Învățământului Superior (CNFIS) din 2021/2022 arată că, dacă în anul universitar 2010/2011 existau 871.842 de studenți (dintre care 598.828 de studenți în învățământul superior de stat), numărul acestora a scăzut an de an. În 2021/2022 s-a ajuns la 554.007 de studenți (dintre care 486.520 de studenți fiind înscriși în sistemul public de învățământ superior). Populația de studenți a scăzut din cauze demografice, din cauze de migrație, iar asta este o lovitură dură dată nouă ca nație. Specializările au început să se închidă, dacă nu au mai existat sudenți. Chiar și așa există încă destule universități pentru ce populație are România. Ba, chiar sunt prea multe. „Ar trebui să existe 7-8 universități mari și eventual 3-4 cu specific regional, pe un anumit domeniu, dar nu este justificat să avem universitate la Târgu Jiu, filiale la Focșani etc. Nu mai vorbesc de facultățile particulare, unde în 30 de ani lucrurile s-au clarificat. Multe universități particulare, cu mici excepții, au dovedit că nu contribuie semnificativ la sistemul de învățământ superior, dar asta e o altă discuție!”, mai spune Claudiu Tufiș.

Școlarizăm oameni pentru alții

Prin 2005, la recomandarea Consiliului Europei, toate statele membre au strâns legătura dintre universităţi și piaţa muncii. Noi ce am făcut? Mai nimic. Profesorul Claudiu Tufiș, dar și cercetătorul Cătălin Ghinăraru ne atenționează: despre care piață a muncii vorbim? Despre cea autohtonă sau cea comunitară? Fiindcă adesea fabricăm mulți absolvenți cu diplome universitare, pe care îi absoarbe piața comună a UE, nu România. „Ne confruntăm cu această migrație a forței de muncă în condițiile în care pregătim oameni la noi, dar sunt absorbiți de piața de muncă internațională. Din studiul despre care vorbeam, cel din 2022, reise că nu avem foarte mulți șomeri cu diplomă universitară. Nu aici e problema. Avem însă o foarte mare problemă demografică, este una dintre concluziile studiului. E o problemă de alocare a absolvenților și de concordanță între structura economiei naționale și oferta educațională. Avem o structură a ofertei educaționale care nu are o cerere în piața muncii. Să vă dau un exemplu foarte interesant: asistentele medicale. Am produs atât de multe asistente medicale în ultimii zece ani, încât puteam să înlocuim toate asistentele medicale din sistem o data la fiecare doi ani, dar le-am produs pentru altă piață. Aici sunt probleme legate de piața unică, care oferă oportunități, dar și riscuri. E normal. Activul cuiva e debitul altcuiva. S-au dus în cadrul pieței unice fiind atrase de salarii și condiții de muncă mai bune!”, mai spune Cătălin Ghinăraru.

„Universitățile nu sunt fabrici de piese pentru piața muncii!”

Așadar, nu există o relație de comunicare între universitățile românești și ceea ce au nevoie angajatorii români. Relaţia aceasta dintre facultate și angajator ar fi bine să fie cât mai directă, de genul ce trebuie să știe studentul meu dacă-l angajezi la tine? Aici, universitarii români au o viziune diferită, chiar și profesorul Tufiș crede că lucrurile sunt mult mai nuanțate. „Asta cu corelarea studiilor universitare cu piața muncii e o mantră pe care o repetă frecvent angajatorii. Dar nu sunt de acord cu ea. Sigur, dacă discutăm despre ingineri, biochimiști, petroliști, atunci trebuie să îi pregătești pe studenți, astfel încât să corespundă cu ceea ce se cere pe piața muncii. Dar e una când vorbim despre științele exacte sau cele aplicate și alta când vorbim despre științele umaniste, unde scopul nu este neapărat să pregătească oameni pentru piața muncii, pentru că universitățile nu sunt fabrică de piese pentru piața muncii. Scopul este să pregătești studentul pentru viață, să înțeleagă ce se întâmplă în jurul său, să gândească în mod critic. Sunt alte competențe și abilități mai importante din punctul nostru de vedere”, susține Claudiu Tufiș și adaugă: „Misiunea noastră este de transfer de cunoaștere și creare de competențe generale și doar în secundar pregătire pentru piața muncii!” Studiul făcut la comanda Ministerului Muncii însă, arată că lucrurile nu stau chiar așa cum le văd unii profesori universitari. Cătălin Ghinăraru susține că sunt ocupații precum cele artistice, unde avem foarte mulți absolvenți, „ce cerere există pentru aceste ocupații este dificil de spus, dar e clar că ei pleacă în alte domenii sau desfășoară tot felul de activități care sunt sub nivelul lor de calificare sau în zone cu venituri nedeclarate. Avem în schimb deficite foarte mari la ocupațiile tehnice, de unde aveam un excedent de ingineri, acum ducem o lipsă acută de ei.”

Angajatorii nu susțin studenții aflați în practică

Angajatorii au o mulțime de nemulțumiri legate de absolvenții de facultate din România. Pe de o parte, ei sunt nemulțumiți că studenții nu au experiență practică, ci doar cunoștințe teoretice, ceea ce este adevărat în mare măsură, dar nu spun că, adesea, lipsa de experiență practică e, pe undeva, chiar vina lor. „Dacă eu vreau să duc un student, să zicem la mecanică auto, la practică într-o companie, voi întâmpina probleme. Conform legii, firma respectivă trebuie să-și ia om din producție care să aibă grijă de studenții pe care îi duc în practică, ca să le facă instructajul, să îi urmărească etc. Asta înseamnă niște costuri. Multe firme strâmbă din nas când vine vorba de a susține aceste costuri pe care le presupune realizarea practicii”, explică Claudiu Tufiș. Pe de altă parte, există și studenți total dezinteresați de practică și care urmează o facultate doar pentru a avea o diplomă, nu pentru că ar intenționa să practice meseria respectivă. De asemenea, angajatorii se plâng că studenții sunt învățați să lucreze cu instrumente învechite și softuri care nu sunt la zi. „Aici sunt două cauze. Finanțarea dezastruoasă a învățământului superior românesc, care persistă de ani de zile. În clipa de față, statul plătește pentru un student, într-un domeniu care nu necesită foarte multă tehnologie și aparatură practică, undeva în jur de 6.000 de lei pe an, ori suma este mai puțin decât plătește un părinte pentru a-și trimite copilul la o grădiniță particulară. Pe lângă sursa de finanțare slabă pentru învățământul superior, mai există și cealaltă componentă. Noi, de pildă, la statistică, învățăm studenții să utilizeze softul X, dar pe piață mai sunt 6-7 alte softuri, nu putem să le avem pe toate. Până la urmăm, să nu uităm că există învățământul pe durata întregii vieți. Este și treaba angajatorilor să-și specializeze angajații exact pe softul pe care îl folosesc ei etc.!”, este de părere Claudiu Tufiș.

Reconect, un program de urmărire a joburilor obținute de absolvenți, după finalizarea studiilor

În România, numărul şomerilor în iulie 2023 a fost de 227.617 de persoane, în scădere faţă de luna precedentă (228.158 de persoane). Dintre cei 227.617 de persoane, 11.254 sunt șomeri cu studii universitare, arată datele de la Ministerul Muncii. Cătălin Ghinăraru promite că de la anul va exista și la noi o formă de tracer studies a absolvenților, adică o urmărire a joburilor în care se angajează tinerii după finalizarea studiilor. În Vest, tracer studies sunt făcute de universități, la noi vor fi realizate de INCSMPS împreună cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și cu Centrul de Dezvoltarea a Învățământului Profesional și Tehnic și Ministerul Educației, în cadrul unui proiect cu finanțare nerambursabilă. Va fi activ un sistem IT numit Reconect, care va permite urmărirea absolvenților, inclusiv a celor de studii superioare, de-a lungul primilor 5-7 ani după absolvire. Asta pentru a putea să vedem dacă ei ocupă locurile de muncă în domeniile pentru care s-au pregătit. „Acum se aranjează bazele de date și se lucrează la platformă. Nu veți vedea pentru început date foarte multe în istoric, dar vom începe această activitate”, a declarat Corneliu Ghinăraru. Instrumentul ar putea ajuta la urmărirea parcursului profesional în timp real al absolvenților și la corelarea ofertei de studii cu cererea din piața muncii. Până atunci, oferta educațională urmărește o logică proprie, diferită de cererea din piața forței de muncă.