Ce să mai faci? Ce să mai zici? Doar… Good bye 2020, welcome 2021!

Fără să ne dăm seama, terorizați de pericolele epidemiei de COVID 19, timpul ne ia de mână și ne trece, pas cu pas, în alt an. A mai trecut un an peste „România lucrului bine făcut”, cu vise și speranțe, dar și cu tristețe, resemnare și deznădejde. Unele vise s-au împlinit, altele s-au spulberat.

Dar, a fost poate cel mai greu an după 1990 pentru toate generațiile. 2020 a fost anul coronavirus, cu stare de urgență și de alertă și chiar cu armata în stradă. A fost anul când părinții și bunicii noștri au fost închiși în case și terorizați de amenzile polițiștilor.

A fost anul când masca a devenit obligatorie. Dar a fost și anul când școlile s-au închis și s-au redeschis doar pentru votare. În 2020, s-au închis bisericile, cimitirele, piețele, restaurantele, teatrele și cinematografele. Nici morții nu i-am mai putut plânge, iar lumânările le-am aprins pe furiș ca ilegaliștii.

14:41 • Sănătate

România a mai primit 1,2 milioane de doze de vaccin Moderna plătite în avans!

Ne uităm în jur și vedem doar teamă, deznădejde și resemnare, dar totodată constatăm că oamenii, cu mască sau fără mască, sunt foarte preocupați de ceea ce mănâncă între Crăciun și Anul Nou, fără a fi însă la fel de îngrijorați de ceea ce mănâncă între Anul Nou și Crăciun.

Și în acest an, în „România lucrului bine făcut”, lider de necontestat în topul promisiunilor şi al făgăduielilor a fost de departe omul politic chiar dacă epidemia de coronavirus ne-a ținut mai mult în case.

Fie că este consilier, primar, deputat, senator ori ministru, chiar și cu restricții, la sfârşitul acestui an extrem de greu, a ținut morțiș să îţi umple casa cu promisiuni şi angajamente pentru anul care vine.

Numai că anul acesta, vedetele incontestabile ale show-urilor TV, servindu-ne non-stop pâinea şi circul mediatic, au fost „vuvuzelele” politice născute din spuma pandemiei de COVID-19 care s-au numit Iohannis, Orban, Raed, Vela, Despescu, Cercel, Moldovan sau Rafila.

În această conjunctură, vrând, nevrând, gândul ne zboară la caracterizarea clasei politice făcută în 1937 de Mircea Eliade în editorialul „Piloţii orbi” care este şi acum de actualitate.

„Clasa aceasta conducătoare, mai mult sau mai puţin românească, politicianizată până în măduva oaselor – care așteaptă pur şi simplu să treacă ziua, să vină noaptea, să audă un cântec nou, să joace un joc nou, să rezolve alte hârtii, să facă alte legi. Acelaşi şi acelaşi lucru, ca şi când am trăi într-o societate pe acţiuni, ca şi când am avea înaintea noastră o sută de ani de pace, ca şi când vecinii noştri ne-ar fi fraţi, iar restul Europei unchi şi naşi”, scria în 1937 Mircea Eliade, în ziarul „Vremea”.

Ca întotdeauna, și Anul Nou 2021 va începe în furtuna de zăpadă a albelor promisiuni şi, ca atare, vom deschide o nouă carte, unde paginile ei vor fi albe, iar primul ei capitol este ziua Anului Nou.

Acum, la cumpăna dintre ani, cu mască și restricții, întreaga clasa politică românească poate ar trebui să se gândească la versurile lui Alexandru Vlahuță din poemul „Ţară de pripas”: „Veniţi şi voi, străini calici, /Şi strângeţi tot ce-a mai rămas!… /Ce să mai faci? Ce să mai zici? /Sărmana ţară de pripas!”.

Goodbye 2020, Welcome 2021!