Ce sunt „Scutecele lui Iisus”, care se mănâncă în Ajunul Crăciunului și cum se prepară

Ajunul Crăciunului este ultima zi de post din Postul Naşterii Domnului. Cea de-a patruzecea zi a postului, respectiv Ajunul Crăciunului, este una aspră, iar seara se mănâncă „Scutele lui Iisus”. Ce sunt „Scutecele lui Iisus” și cum se prepară.

Postul Crăciunului aminteşte de patriarhii şi drepţii Vechiului Testament, care au petrecut timp îndelungat, în post şi rugăciune, aşteptând venirea lui Mesia, Mântuitorul lumii.

Dacă primele 39 de zile ale acestui post sunt mai uşoare din punct de vedere alimentar, între ele existând mai multe zile în care Părinţii Bisericii au rânduit „dezlegare la peşte”, cea de-a patruzecea zi a postului este una aspră, un obicei consemnat încă din secolul al IV-lea.

După ceasul prânzului, spre seară, se obişnuieşte să se mănânce grâu fiert, amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului Proorocului Daniel şi al celor trei tineri din Babilon (Daniel 1, 5-16), potrivit digi24.ro.

Ce sunt „Scutele lui Iisus”, care se mănâncă în seara Ajunului de Crăciun

În seara zilei de Ajun, credincioşii obişnuiesc să mănânce o mâncare dulce, numită în popor „Scutele lui Iisus”.

Cu făină, apă şi sare se frământă nişte lipii subţiri care se coc pe plită. Acestea se înmoaie într-un sirop dulce (apă cu miere sau zahăr) şi se presară cu nuca măcinată.

Cum se prepară „Scutecele lui Iisus”

Ai nevoie de 600 g făină, 2 linguri ulei, 250 ml apă caldă, 1 praf de sare. Iar pentru umplutură 1 kg de miez de nucă, 500 g zahăr, zahăr vanilat, coajă de lămâie şi portocală, după gust, 1 praf de sare.

Amesteci toate ingredientele pentru aluat, până obţii o cocă elastică, dar care nu se ţine de degete. O împarţi în bucăţi egale, pe care le întinzi foarte subţiri, fără să se rupă şi le coci pe fundul tăvii.

Macini nuca, adaugi zahărul, esenţa de vanilie şi aromele şi laşi pe foc, amestecând constant până se înmoaie. Se ung foile cu crema de nucă, acoperi şi dai la rece pentru câteva ore. Dacă vrei ca foile să fie mai moi, nu uita să le însiropezi cu apă în care ai dizolvat zahăr şi arome după gust.

În Ajunul Crăciunului, preotul vesteşte Naşterea Domnului

În ultima zi a postului Crăciunului, preotul umblă pe la casele credincioşilor cu icoana Naşterii Domnului, spre a vesti măritul praznic al Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Din punct de vedere liturgic, se poate spune că această tradiţie, a umblatului cu icoană, este un fel de slujbă în afară zidurilor bisericii.

Este o slujbă săvârşită pe uliţe şi pe străduţe, prin curţi şi prin case, pe la ferestre şi pe la uşi. Precum odinioară făcea crainicul, părintele se străduieşte a anunţa în tot locul şi pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, rămânând însă Dumnezeu. Astfel, singurul lucru nou sub soare se arată vrednic de o asemenea mare vestire.

Ajunul Crăciunului, zi de colindat

Naşterea Domnului este anunţată în lume de creştini prin colinde, primii care pornesc cu colindatul, în dimineaţa de Ajun, fiind copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de creştini cu mere, nuci, covrigi şi cu acele turte numite „Scutecelele lui Hristos”.

Pentru că, până după Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun este încă post, colindătorii trebuie şi ei primiţi cu daruri de post (covrigi, turte, nuci, fructe).