Combinatul Liberty din Galați trece la „Green Steel”

Administrația Combinatului Siderurgic „Liberty” din Galați a anunțat că în zilele următoare locuitorii orașului nu trebuie să se alarmeze dacă vor auzi explozii și vor vedea nori de praf ridicându-se din zona platformei siderurgice deoarece vor fi executate mai multe explozii controlate pentru demolarea unor echipamente vechi de la fosta cocserie și a patru coșuri de fum care nu mai sunt în funcțiune.

„Începând de marți, 29 martie și până vineri, 1 aprilie, se vor derula operațiuni de demolare controlată, ceea ce înseamnă că se pot auzi explozii și se poate vedea praf. Aceste operațiuni vor include demolări ale unor echipamente învechite și nesigure din zona fostei cocserii, inclusiv patru coșuri de fum scoase din uz. Lucrările au fost planificate, sunt executate de o echipă de specialiști și au fost aprobate de autoritățile de specialitate”, se spune în anunțul dat publicității de conducerea combinatului.

Restructurare tehnologică. Cu tehnologii din anii 60 s-ar produce în pagubă

Nu sunt primele detonări controlate a unor echipamente de pe platforma siderurgică de la Galați. Cele mai spectaculoase au fost imaginile din 2012, 2013 și 2014, când au fost demolate Furnalele nr 1, nr 2 și nr 6. În 2018, a fost demolată și Fabrica de Var nr 2, o construcție cu înălțimea unui bloc cu zece etaje.

Pentru nostalgici, aceste demolări sunt prilej de critici aspre, că „se aruncă în aer în loc să se modernizeze”, dar una este nostalgia și cu totul altceva realitatea economică, pentru că era vorba de demolarea unor furnale care nu mai puteau fi modernizate, ci eventual reconstruite de la zero dacă există o cerere fermă pe piața oțelului.

Furnalul nr 1 fusese inaugurat în 1968, iar Furnalul nr 2 a fost pus în funcțiune în 1969 şi a fost operaţional 39 de ani. În prezent, mai funcţionează doar Furnalul nr 5. Furnalele nr 3 și nr 4 sunt în conservare și dacă ar fi pornite, ar produce 2 milioane de tone. Nivelul actual al producţiei, dictat de cererea pieţei, e acoperit de Furnalul nr 5, retehnologizat recent.

Pe de altă parte, este vorba de renunțarea unor fluxuri de producție din anii 60, bazate pe tehnologii depășite, care nu mai sunt utilizate în producția oțelului. Cele trei fluxuri ale combinatului, din perioada 1960-1980, aveau tehnologii diferite. Tehnologia de elaborare a oţelului la Oţelăria nr 2 era similară cu cea de la Oţelăria nr 1, tipul de turnare era de turnare în lingou, dar nicăieri nu se mai foloseşte acest tip de turnare, pentru că este o tehnologie cu consumuri enorme.

Oţelăria nr 2, Oţelăria Electrică şi Slebingul, au fost primul flux devenit inutil pentru combinat din cauza tehnologiei depăşite şi au fost primele introduse pe lista de desfiinţare. Furnalul nr 1, din 1968, care ca tehnologie şi capacitate de producţie era depăşit în totalitate, nu mai putea face parte din strategia de dezvoltare a combinatului.

La fel s-a întâmplat și fluxul de care erau legate Uzina Cocso-Chimică nr 2 și Mașina de Aglomerare 7, pentru fluxul cu Furnalul nr 6. Pentru menţinerea acestui flux trebuia reconstruit din temelii Furnalul nr 6, distrus în urma unei avarii, care nu mai putea fi reparat. Dar cum cererea pieței nu ar justifica investiția în reconstruirea Furnalului 6, fluxul a fost închis.

În anii 80, dezvoltarea industrială a României justifica o producție de 7,6 milioane de tone, dar cererea pe piața internă a scăzut după 1990. În prezent, combinatul produce 2,2 milioane de tone de laminate, dar sunt desfăcute pe piața internă doar aproximativ 800.000 de tone de laminate. La export, combinatul se confruntă cu combinatele din Franța și Germania, care plătesc energia electrică la un cu 50% mai mic față de cel din România, dar și cu combinatele din Rusia și Ucraina, care nu plătesc pentru emisiile de CO2.

Planuri de viitor: „Green Steel”, producție de oțel fără emisii CO2

În 2002, combinatul din Galați, fostul Sidex, a fost preluat de Grupul ArcelorMittal, controlat de omul de afaceri indiano-britanic Lakshmi Mittal, care în 2019 l-a vândut Grupului GFG Alliance, controlat de alt om de afaceri indiano-britanic, Sanjeev Gupta. Acesta a anunțat că va investi în creșterea producției de oțel a combinatului din Galați de la 2 la 4 milioane de tone, dar și trecerea la tehnologiile „Green Steel” de producere a oțelului fără emisii CO2.

Tehnologia „GreenSteel” presupune trecerea la producția bazată pe fier vechi și cuptoare cu arc fiind o șansă ca pe platforma siderurgică de la Galați să nu fie resimțită criza aprovizionării cu minereuri.

Pe de altă parte, este o tehnologie în trendul Programului „Green Deal” al Uniunii Europene, prin eliminarea emisiilor de carbon în condițiile în care producția de oțel este printre cele mai poluante industrii, generând 10% din poluare.

Deocamdată, grupul lui Sanjeev Gupta se confruntă cu unele probleme financiare și aceste investiții sunt în stand-by.

Producția record a fostului Sidex a fost de 7,2 milioane de tone

În istoria combinatului rămân câteva recorduri. Cea mai mare producție a combinatului de la Galați a fost înregistrată în 1989, când chiar Ceaușescu a venit la Galați pentru a serba propagandistic producția record de 10 milioante de tone. Evident, producția era mai mică, de numai 7.263.000 tone de oțel și era realizată cu capacități de 10 milioane de tone, dar aceea fost totuși producția record a Sidexului.

În perioada de după 1990, au scăzut constant atât producția, cât și capacitățile de producție. De la 10,26 milioane tone, în 1993, capacitățile de producție au scăzut la 4,25 milioane tone, în 2002. În 1990, după dispariția CAER, producția a scăzut la 2 milioane de tone. În primul an de după privatizarea Sidexului, în 2002, producția de oțel a fost de 4.513.000 tone de oțel. Era un nivel care asigura profitabilitatea.

În 2009, pe fondul crizei economice, producția a scăzut la 1,9 milioane de tone. După o nouă perioadă în care piața europeană s-a confruntat cu dumpingul companiilor siderurgice din China, începând din 2016 combinatul din Galați și-a stabilizat nivelul producției la 2,2 milioane de tone de laminate

Furnalul nr 5 de la Galați era în anii 80 cel mare furnal din Europa

Nivelul actual al producţiei, dictat de cererea pieţei, e acoperit de Furnalul nr 5. Furnalul nr 5 are era la momentul punerii în funcțiune cel mai pare furnal operațional din Europa. Are un volum de 2.400 mc şi o capacitate de producție de 5.500 tone pe zi.

A fost construit în perioada 1975-1978 și a presupus săpături de 13 milioane mc de pământ, 2.800 de mc de piloți, turnarea a 142.000 mc de betoane, construirea a 12 km cale ferată, ridicarea unor construcții în greutate totală de 22.800 tone și montarea a 14.500 tone de utilaje.

Furnalul are 1.500 mc de zidărie refractară, 2.500 km de cabluri electrice și 79 km de conducte tehnologice. În fiecare schimb, la Furnalul nr 5 lucrează 70 de siderurgiști. A fost modernizat prin investiții de 80 milioane de euro, fiind introdus și un sistem de urmărire pe calculator a funcționării instalațiilor.