Constantin Brâncuși, o reparaţie morală: Cum a devenit 19 februarie sărbătoare națională

Astăzi se împlinesc 146 de ani de la nașterea marelui Brâncuși, iar cuvintele sunt poate de prisos. Din anul 2016, la 19 februarie, se sărbătoreşte Ziua Brâncuşi, pentru a marca data naşterii marelui sculptor român, respectiv 19 februarie 1876.

Propunerea legislativă privind instituirea acestei zile a fost iniţiată de mai mulţi parlamentari, care, în expunerea de motive, susţineau că declararea datei de 19 februarie drept “Ziua Brâncuşi” – sărbătoare naţională legală lucrătoare ar reprezenta “o reparaţie morală faţă de refuzul şi umilirea sculptorului de către statul român atunci când a vrut să doneze toată opera sa poporului nostru”.

Constantin Brâncuşi ne-a dus în universalitatea lumii făcând din naţiunea română o mitologie. Drept urmare, este datoria noastră pentru a nu fi mai prejos de omagiul pe care îl aduce lumea contemporană lui Brâncuşi să declarăm ziua lui de naştere sărbătoare naţională. (…) Această iniţiativă onorează spiritul nostru şi în acelaşi timp arată dragostea şi recunoştinţa noastră faţă de valoarea lui Brâncuşi“.

Brâncuși putea duce lucrurile în derizoriu?

La 16 iunie 2015, propunerea legislativă a fost respinsă de Plenul Senatului, în calitate de primă Cameră sesizată, după ce Comisia pentru cultură dăduse un raport de respingere, potrivit Agerpres. Motivația a fost aceea că “a institui prin lege o nouă sărbătoare naţională, în condiţiile în care există deja o Zi a Culturii Naţionale în cadrul căreia pot fi omagiate toate personalităţile culturii române, ar putea duce lucrurile în derizoriu“.

Câteva luni mai târziu însă, la 4 noiembrie 2015, proiectul legislativ a fost adoptat de Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional, iar la 27 noiembrie 2015, legea prin care data de 19 februarie a fost declarată Ziua Brâncuşi ca sărbătoare naţională a fost promulgată de preşedintele Klaus Iohannis.

Potrivit legii, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot organiza sau sprijini logistic şi material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile.

Brâncuși – Portret de om și geniu

Constantin Brâncuşi, considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea, s-a născut la 19 februarie/2 martie 1876, în satul Hobiţa (comuna Peştişani). De la meşterii acestui sat, aşezat în partea de nord-vest a judeţului Gorj, pe drumul ce leagă oraşul Târgu Jiu de localitatea Tismana, şi îndeosebi de la tatăl şi bunicul său, a învăţat marele sculptor priceperea de a ciopli lemnul care, în mâinile sale, prindea viaţă, potrivit www.muzeugorj.ro.

După şcoala primară, urmată în parte la Peştişani şi în parte la Brediceni, perioadă când a muncit şi ca ucenic la Târgu Jiu, Slatina şi Craiova, a reuşit să intre la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova (1894-1898), iar în 1895 a fost admis la specializare la secţia de sculptură în lemn a şcolii, se arată în lucrările “Membrii Academiei Române/1866-2003” (Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, 2003) şi “Constantin Brâncuşi”, semnată de Mircea Deac (Editura Meridiane, 1966).

Doi ani mai târziu, în 1897, a călătorit la Viena, unde a lucrat în secţia de finisare artistică a unei fabrici de mobilă. După terminarea Şcolii de Meserii, Brâncuşi a plecat la Bucureşti, unde s-a înscris la Şcoala de Belle-Arte, pe care a absolvit-o în 1902. În timpul studenţiei, a realizat lucrările “Bustul lui Vitelius” (1898) şi “Capul lui Laocoon”, pentru care a primit medalia de bronz. În 1904, a plecat pe jos spre Paris, făcând popasuri la Budapesta şi Viena. În anul următor, 1905, s-a înscris la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din capitala Franţei, lucrând în atelierul de sculptură al lui lui Antonin Mercié. După un an, a expus la Salonul de toamnă trei lucrări: “Copilul”, “Orgoliul”, “Portretul lui M.G. Lupaşcu”.

În 1907, a petrecut o scurtă vreme în atelierul lui Auguste Rodin, notează www.icr.ro. Părăseşte atelierul acestuia după doar trei luni, convins că “La umbra marilor copaci nu creşte nimic”. La trei ani după sosirea la Paris a sculptat “Rugăciunea”. În 1908, Brâncuşi a realizat “Sărutul”, prima sa operă majoră, precum şi “Cuminţenia pământului”. În perioada care a urmat a lucrat mult, expunând la Salonul Oficial din Paris şi la Expoziţia “Tinerimii Artistice” din Bucureşti. Lucrările sale au fost prezentate apoi în numeroase expoziţii din întreaga lume: Amsterdam, Boston, Chicago, Haga, Londra, New York, Paris etc.

Faimosul ansamblu

În lucrările realizate în primele decenii ale secolului XX, se constată o esenţializare a formelor şi o concentrare maximă a expresiei (“Începutul lumii”, “Prometeu”, “Domnişoara Pogany”, “Pasărea în spaţiu”, “Măiastra”, “Pasărea măiastră”, “Începutul lumii”, “Cocoşul” etc.).  În 1918, a realizat, în lemn de stejar, prima versiune a “Coloanei fără sfârşit”, definitivată şi inaugurată mai târziu, împreună cu celelalte elemente ale Ansamblului Monumental “Calea Eroilor”, la Târgu Jiu. Creat între anii 1937 şi 1938, în aer liber, faimosul ansamblu este format din Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii. Emblemă a municipiului Târgu Jiu, ansamblul sculptural brâncuşian a fost ridicat în memoria eroilor căzuţi în Primul Război Mondial, fiind inaugurat la 27 octombrie 1938, scrie centrulbrancusi.ro.

Masa Tăcerii”, parte a Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” din centrul orașului Târgu Jiu, realizat de Constantin Brâncuși. (2016)

De la acestea şi până la atingerea “esenţei zborului” din seria “Măiestrelor” în bronz şi marmură, creaţia sa întruchipează o adevărată viziune despre lume, rămânând în plastica mondială “modelul necontestat al secolului ce se încheie, ca şi a celui ce urmează”, potrivit volumului “Membrii Academiei Române/1866-2003“.

Brâncuşi a murit la 16 martie 1957, la vârsta de 81 de ani, fiind înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...