CSAT, NATO și ROMATSA. Strategia pentru Ankara și furnizorul unic de servicii de navigație aeriană

Ședința CSAT de luni a avut două etaje. Primul, cel mare, solemn, cu NATO, Ankara, flanc estic, Marea Neagră, Ucraina, Moldova și apărare aliată. Al doilea, aparent tehnic, dar cu potențial de comedie administrativă națională: ce facem dacă ROMATSA, furnizorul unic de servicii de navigație aeriană, se trezește cu certificatul suspendat pentru 30 de zile?

Ankara, poza mare

Pe partea NATO, lucrurile sunt relativ clare. România merge la summit-ul de la Ankara, din 7-8 iulie, cu dosarul deja cunoscut:

reconfirmarea profilului de aliat serios, consolidarea prezenței NATO pe flancul estic, atenție sporită pentru Marea Neagră, sprijin pentru Ucraina și Republica Moldova, plus industria de apărare și angajamentele financiare asumate.

Pe scurt, România va cere ceea ce dorește de ani întregi, dar într-un context tot mai complicat: nu ne lăsați singuri în fața unei regiuni care fierbe.

Marea Neagră, miza care nu mai poate fi împinsă la diverse

Pentru România, tema Mării Negre nu este decor diplomatic. Este securitate pură. Drone, mine marine, coridoare de transport, infrastructură critică, Ucraina, Republica Moldova, flanc estic — toate se întâlnesc în aceeași zonă de presiune.

De aceea, la Ankara, România va încerca să readucă regiunea în centrul atenției aliate.

Misiuni externe și cifre militare

CSAT a aprobat și forțele care pot fi puse la dispoziție pentru misiuni și operații în afara țării în 2027: peste 5.300 de militari și civili din partea Armatei și peste 2.600 de militari și polițiști din partea MAI.

Nu este partea spectaculoasă a comunicatului, dar este partea care arată că România încearcă să rămână conectată la obligațiile sale externe.

Adică să nu fie doar beneficiar de securitate, ci și contributor.

De la NATO la ROMATSA

Și apoi vine virajul interesant.

După flanc estic, Ankara, Ucraina, Moldova și misiuni militare, CSAT ajunge la ROMATSA. Adică la furnizorul unic de servicii de navigație aeriană în spațiul aerian național.

În februarie, Curtea de Apel București a decis suspendarea pentru 30 de zile a certificatului prin care ROMATSA furnizează aceste servicii, într-un dosar pornit de controlori de trafic aerian care reclamă discriminare la angajare.

Decizia nu este definitivă și, potrivit ROMATSA, nu produce efecte juridice până la rămânerea definitivă.

De ce a ajuns ROMATSA la CSAT

Simpla posibilitate a suspendării a fost suficientă pentru a ajunge pe masa CSAT. Și pe bună dreptate.

ROMATSA nu este un ghișeu unde se eliberează adeverințe cu bon de ordine.

ROMATSA ține în picioare controlul traficului aerian, serviciile de comunicații, navigație, supraveghere, informare aeronautică și meteorologie aeronautică.

Adică exact acele lucruri care fac diferența dintre aviație și poezie cu aripi.

Rezoluția CSAT: gravitate multă, mecanică puțină

CSAT spune că Guvernul trebuie să ia măsurile necesare pentru identificarea soluțiilor privind continuarea serviciilor de navigație aeriană și securitatea spațiului aerian.

Foarte frumos. Foarte grav. Foarte rotund.

Dar întrebarea rămâne: cum anume?

Ce faci dacă ROMATSA se oprește 30 de zile?

Ce face Guvernul dacă, prin absurd, ROMATSA nu mai poate furniza servicii 30 de zile?

Pune un secretar de stat cu binoclul pe acoperișul Ministerului Transporturilor?

Cheamă un dispecer de la CFR să dirijeze avioanele între București și Cluj?

Înființează în regim de urgență Agenția Națională pentru Reglementarea Bâzâitului de Muscă?

Gluma e la îndemână. Problema, însă, e foarte serioasă.

Nu înlocuiești ROMATSA ca pe firma de catering

Un furnizor de servicii de navigație aeriană nu se inventează peste noapte. Nu ajunge o hotărâre de guvern, trei ștampile și o poză cu ministrul lângă un radar.

Pentru asemenea servicii ai nevoie de certificare, personal calificat, proceduri, sisteme tehnice, infrastructură, interoperabilitate cu EUROCONTROL, planuri de contingență, responsabilități de siguranță, asigurări și integrare în rețeaua europeană de management al traficului aerian.

Cu alte cuvinte, nu există o ROMATSA de rezervă într-un dulap al Guvernului, lângă steaguri și comunicate.

Soluția nu e înlocuirea, ci prevenirea blocajului

Dacă certificatul ROMATSA ar fi suspendat efectiv, soluția realistă nu este „înlocuirea” regiei timp de 30 de zile.

Soluția realistă este prevenirea întreruperii serviciului prin instrumente juridice și administrative.

Statul trebuie să se asigure că un litigiu de muncă, oricât de serios, nu produce o paralizie strategică.

Asta nu înseamnă că ROMATSA trebuie pusă deasupra legii.

Înseamnă că legea trebuie aplicată fără să transformi spațiul aerian național într-un experiment de improvizație.

Prima direcție: soluția juridică

Guvernul, Ministerul Transporturilor și instituțiile competente trebuie să clarifice rapid regimul juridic al deciziei.

Dacă hotărârea nu este definitivă și nu este executorie, acest lucru trebuie stabilit limpede, comunicat limpede și apărat procedural.

Dacă există riscul ca suspendarea să producă efecte, trebuie folosite căile legale pentru suspendarea executării, pentru atacarea deciziei și pentru protejarea serviciului esențial.

Nu poți lăsa o infrastructură strategică să atârne de o interpretare birocratică.

A doua direcție: planul de continuitate

Ministerul Transporturilor, AACR și ROMATSA trebuie să producă un plan de continuitate verificabil, nu o compunere despre „măsuri necesare”.

Cine preia ce?

Ce servicii pot fi menținute?

Ce proceduri de avarie se activează?

Ce se notifică la EUROCONTROL?

Cum sunt protejate zborurile civile, cargo, medicale, militare și misiunile NATO?

Aceste răspunsuri trebuie să existe înainte de criză, nu în timp ce avioanele încep să ocolească România.

A treia direcție: cooperarea europeană

Dacă există zone sau servicii care ar putea fi sprijinite temporar prin acorduri cu alți furnizori europeni sau prin mecanisme de rețea, acestea trebuie negociate din timp.

Nu în ziua în care controlorii își pun căștile pe masă și statul descoperă că nu se zboară prin telepatie.

Într-un spațiu aerian integrat european, izolarea nu este doar rușinoasă. Este scumpă, periculoasă și greu de reparat.

A patra direcție: problema de fond

Dacă instanța a plecat de la acuzații de discriminare la angajare, atunci problema trebuie rezolvată în procedurile ROMATSA.

Transparent, rapid, administrativ, juridic.

Nu poți trata o acuzație de discriminare ca pe o neplăcere internă, până când ea ajunge să fie discutată în CSAT ca vulnerabilitate sistemică majoră.

Aici este, de fapt, boala românească: ignorăm fisura până când devine crăpătură în zidul de rezistență.

România, țara în care litigiul devine risc strategic

Cazul ROMATSA arată, încă o dată, specialitatea casei: pornim de la o problemă punctuală, probabil administrativă, poate de resurse umane, și ajungem să discutăm despre vulnerabilități NATO, blocarea traficului aerian, izolarea României și credibilitatea în fața EUROCONTROL.

Nu pentru că justiția nu trebuie respectată. Trebuie.

Nu pentru că instituțiile strategice trebuie să fie deasupra legii. Nu trebuie.

Ci pentru că statul român nu are aproape niciodată soluții intermediare. Ori nu face nimic, ori descoperă apocalipsa.

Între aliat serios și improvizație internă

Comunicarea CSAT rămâne, pe tema ROMATSA, cam la jumătatea drumului: identificăm soluții.

Perfect. Dar soluțiile nu se identifică singure.

Și nici avioanele nu așteaptă în aer până termină Guvernul de redactat următorul comunicat.

Dacă România vrea să fie aliat serios la Ankara, trebuie să fie stat funcțional și acasă.

Inclusiv în cazul ROMATSA.

Mai ales acolo unde, dintr-un litigiu prost gestionat, riști să faci din spațiul aerian național o improvizație cu pretenții strategice.