De ce tace SRI în cazul exploziei de la Costineşti?

Panică şi teroare, marţi dimineaţă, la Costineşti. La primele ore ale dimineţii, o deflagraţie puternică s-a produs într-un loc de obicei aglomerat, frecventat de mii de turişti. Undeva în apropierea digului din faţa hotelului Forum, o explozie devastatoare a zguduit terasele şi hotelurile din zonă şi doar norocul a făcut să nu existe victime. Autorităţile locale, mă refer la ISU, Poliţie, Jandarmerie, Ambulanţă au intrat imediat în alertă. S-au făcut cercetări la faţa locului, dar nimeni nu a putut preciza până în ziua de azi cauza producerii exploziei.

Ca de fiecare dată, în goana după senzaţional, jurnaliştii au oferit tot felul de potenţiale cauze ale exploziei. Aşa s-a creat o adevărată isterie mediatică : ba a fost o mină ucraineană aflată în derivă, ba a fost una de provenienţă rusească … Cu toate acestea, autoritățile nu au confirmat supoziţiile conform cărora deflagrația ar fi fost provocată de o mină marină.

Şi atunci ce a provocat explozia respectivă? A fost cumva un eveniment ce poate fi încadrat la categoria atentat terorist? Culmea, niciun jurnalist nu a adresat SRI această întrebare legitimă.

Altădată, la evenimente banale, de genul un geamantan uitat de vreun distrat pe peronul unei gări sau într-o staţie de metrou, vedeam pe micile ecrane băieţi cagulaţi ai SRI, mânuind roboţi de ultimă generaţie, precum James Bond, pentru a prelua coletele suspecte de a genera explozii devastatoare. De data aceasta, când a fost o explozie pe bune, SRI a lipsit de pe teren. Cel puţin în ceea ce priveşte comunicarea publică. De ce nu a oferit SRI niciun comunicat public şi a peferat să tacă? Întrebarea este una logică, atâta vreme cât explozia s-a produs pe teritoriul României, iar SRI este principala autoritate a statului cu atribuţii în cadrul sistemului naţional de apărare şi securitate naţională. Mai mult, dacă vorbim de o explozie în regiunea Mării Negre, adică într-o zonă inclusă în Strategia Naţională de Apărare a Ţării, pentru perioada 2020-2024, şi considerată de interes strategic pentru securitatea naţională, europeană şi transatlantică, SRI trebuia să fie prima instituţie prezentă la faţa locului care să ofere un punct de vedere. Însă nu a fost să fie aşa …

Mult prea ocupaţi cu festivităţile Marinei, politicienii nu au avut nicio reacţie vizavi de inacţiunea SRI în spaţiul public, deşi în mod normal ar fi trebuit să ceară de urgenţă convocarea Comisiei de Control Parlamentar a serviciului pentru a oferi explicaţii.

Cel mai probabil şi acest nou incident grav de securitate naţională va fi dat uitării. La fel cum s-a aşternut tăcerea în cazul scandalurilor azilurilor groazei, a exploziei cu bombă de la Arad, în urma căreia un om de afaceri a fost ucis din cauza detonării unui pachet explozibil, ori a masacrului de la Colectiv. Probabil că mai marii SRI nu vor răspunde public nici de acestă dată, ţinând cont de faptul că, din fericire, acum nu au existat victime.

Ce mă intrigă nu este atât tăcerea SRI sau lipsa de inteligenţă a noii generaţii de jurnalişti în a pune întrebări, ci lipsa de reacţie a clasei politice atunci când este vorba despre inacţiunea principalului serviciu de informaţii cu atribuţii în cadrul sistemului naţional de apărare şi securitate naţională. Lipsa de interes a politicienilor în privinţa activităţii SRI, atunci când există asemenea incidente grave de securitate, îmi întăreşte senzaţia că, de fapt, acest serviciu nu este controlat, ci el controlează. Inclusiv clasa politică. Iar acest fapt ar trebui să-i pună pe gânduri pe toţi românii care aşteaptă de la SRI răspunsuri atunci când se produc evenimente care atentează la siguranţa fiecăruia dintre noi. 

Sper să nu fie nevoie să moară oameni pentru ca SRI să-şi ia în serios rolul de comunicator atunci când există întrebări în privinţa misiunii sale de garant al securităţii de zi cu zi a fiecărui român.

Pentru că dacă se va complăcea în tăcere şi nu va oferi, nici de această dată, informaţii pertinente cu privire la explozia de la Costineşti, va duce în derizoriu adevăratul rol pentru care a fost concepută această instituţie.

Ar fi un păcat capital ca o instituţie finanţată generos din buzunarul amărâţilor, care încă mai visează la siguranţă şi încredere în instituţiile care ar trebui să le protejeze vieţile, să-şi piardă credibilitatea.