Despre 2024, un nou început al aceluiași sfârșit

Mulți spun că 2024 va fi un an al schimbărilor, însă, fără o minune, 2024 va fi doar un alt an în care lucrurile se vor așeza și mai bine pe făgașul lor și vor prinde viteză, tot așa cum într-o boală în stadiu terminal starea de rău se accentuează pe zi ce trece, precum sania prinde viteză mai mare cu fiecare metru coborât pe un derdeluș.

Pe scurt, agonia sfârșitului de lume pe care îl trăim va deveni mai acută în 2024, iar decăderea părții de lume în care trăim va intra într-o viteză superioară.

Anul 2024, un an al „alegerilor” mai peste tot în lume, fără o intervenție „brutală” a providenței, nu va aduce nicio schimbare pe niciuna din cele „2 planete”, nici pe „Planeta Mică” cunoscută și sub auto-declarata „lume civilizată” și, cu atât mai puțin pe „Planeta Mare”, respectiv în lumea BRICS+ & friends.

“Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm” spunea Mark Twain.
Și asta vom constata și anul ăsta.

Exclusiv

23:38 • OPINII

Cîrstoiu – out! Îl putem scoate din calcule. O schimbare majoră

De fapt, nimic major nu se va schimba nici în 2024 (și cel mai probabil niciodată) și asta pentru simplul motiv că și ficțiunea cu democrația are limitele ei. Pe bune acum… atâta vreme cât sunt unii, hai să-i numim Sistem sau Deep State, care controlează tot – putere, bani, informații, servicii, justiție, media – credeți că ei vor lăsa totul din mână pentru că un număr mai mare sau mai mic de „pufoși” ar vrea ei o schimbare?

O schimbare însemnând ce? Adică pufoșii vor mai multe drepturi și, mai ales, o împărțire mai echitabilă a bogăției! Iar ei, Sistemul, vor zice: „Mda! Dacă vor mai multe drepturi și mai mulți bani… să le dăm! Hai să renunțam noi la o parte din puterea noastră și la bogățiile noastre ca să le împărțim cetățenilor, pentru că le vor”. Serios, chiar credeți asta?

De aceea, și ei, Sistemul, vor spune precum Farfuridi „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”
Așa va fi și anul ăsta!

În primul rând, peste tot (evident și în România), în finalele prezidențiale vor intra DOAR OAMENII SISTEMULUI. Nu știți care sunt „oamenii sistemului”? Așteptați, îi veți descoperi în turul II al alegerilor, căci Sistemul nu va risca niciodată ca pe buletinul de vot în finala prezidențială să fie unul care să nu fie de-al lor!

Apoi, și în Parlament, orice s-ar întâmpla, Sistemul își va asigura o majoritate stabilă care să îi voteze legile și să îi apere privilegiile.

Sper că nu vă imaginați că atunci când vorbesc despre Sistem și oamenii lui din România mă refer la ceva românesc, la un grup de „oculți” deștepți în cap care hotărăsc ei pentru noi din România (chiar și prin „păduri”), nicidecum!

Toți ăștia de pe aici sunt niște slugi obediente, din fericire nu foarte inteligente, niște îmbuibați speriați că și-ar putea pierde privilegiile oferite lor (de ce credeți dară că doar bugetul SRI a crescut de 5 ori în 9 ani? Ce buget a mai avut un asemenea salt?) de către stăpânii lor de peste baltă, motiv pentru care îndeplinesc întocmai și la timp orice ordin primesc: vor șefii să „cumpărăm” pe miliarde tancuri și avioane pe care le vom primi (poate) peste zece ani? „Cumpărăm”! Vor șefii ca noi să avem cel mai mare buget al apărării din Europa – 3,5%? Păi îl facem cel mai mare, să avem cu ce să „cumpărăm” și mai multe tancuri și avioane. Și tot așa.

„Atunci, iată ce zic eu, și împreună cu mine trebuie să zică asemenea toți aceia care nu vor să cază la extremitate, adică vreau să zic, da, ca să fie moderați… adică nu exagerațiuni!… Într-o chestiune politică și care, de la care atârnă viitorul, prezentul și trecutul țării, să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte, încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?, da, pentru ce?… Dacă Europa… să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor… și… idei subversive…” (Farfuridi, Actul III, O scrisoare pierdută)

Cum „Toate-s vechi si nouă toate”… O să fie bine! Pentru ei, desigur, doar nu pentru noi. Peste tot, nu doar la noi… veți vedea! (Trump președinte? Doar dacă pică la înțelegere cu Sistemul, ceea ce nu cred că va mai fi posibil încă odată.) Și veți vedea și cum tot felul de „conserve”, de drone înstelate de tip Melloni, cu aceeași consistență, coerență și continuitate ca și „suveranista” italiană, vor apărea mai peste tot, mimând ce vrea poporul și executând ce vor mai marii lumii! Dar, pentru o vreme, poporul va fi liniștit, căci va primi ce el va crede că și-a dorit, că a votat… și asta e nevoie acum! E nevoie de „liniște”!

Căci trebuie să înțelegem că miza alegerilor interne ce vor avea loc pe „Planeta mică” nu este doar menținerea privilegiilor unora, ci mai ales menținerea ordinii și disciplinei într-o societate care tocmai este pe cale să piardă războiul de independență purtat de cei de pe Planeta Mare.
Căci, Planeta Mică, prima oară după 500 de ani, își va fi văzut în 2024 definitv pierdute „coloniile” din restul lumii! Ceea ce va aduce o scădere a puterii economice și, implicit, o sărăcire acută a populației. Sărăcire ce va fi accentuată nu doar de inflația ce va rămâne greu de controlat și în 2024, dar și de efectele din ce în ce mai puternice ale introducerii Inteligenței Artificiale „în producție”, de unde și mai mult șomaj.

În plus, menținerea unui control strict al populației din „Lumea civilizată”, așa, cam cum e și pe „Planeta Mare”, este un element vital, căci imigranții deveniți aproape majoritari în vestul Europei ar putea reacționa violent la urmările ultimelor războaie coloniale pe care le va mai purta „Planeta Mică” în anii care vor veni. Motiv pentru care șurubul se va strânge și mai tare din punct de vedere al drepturilor și libertăților. De aceea control facial, de aceea monedă virtuală, de aceea ID digital european, de aceea certificate de vaccinare, de aceea autovehicule electrice cu autonomie de câteva (puține) sute de kilometri controlabile de oriunde de către cine trebuie, de aceea telefoane din ce în ce mai inteligente la prețuri din ce în ce mai accesibile (totuși nu e culmea că trebuie să și plătim pentru spionul personal pe care îl purtăm oriunde cu noi?)… de aceea tot!

Făcând și mai mult „zoom out”, imaginea la nivel planetar, „Planeta mică” va fi tot mai puțin importantă, va fi din ce în ce mai mică, atât din punct de vedere economic cât și militar, din punct de vedere cultural și identitar ea încetând să mai existe de cel puțin câteva decenii.
Durata războiului din Ucraina va fi determinantă: dacă rușii „se vor mulțumi” cu cele aproape 20% deja cucerite și vor încheia războiul până în vară, atunci „Planeta mică” va urma să acopere doar efectele dedolarizării, proces ceare oricum se va accentua după preluarea președinției BRICS+ de către Rusia, dar și cu problemele provocate de pierderea iminentă a supremației tehnologice în fața Chinei.

Dacă Putin însă va alege să continue războiul doar pentru a măcina economia europeană și a secătui bugetele „lumii civilizate”… atunci spre sfârșitul lui 2024, și mai ales în 2025, vom intra pe roșu din punct de vedere al finanțelor, dar și al economiei: „Tiparnițele” vor reporni în forță, iar procesul de sărăcire se va accentua – de unde un refugiu previzibil al puținelor rezerve financiare ale europenilor în aur și în… monedă virtuală.

De aceea, înțelegând faptul că Putin conștientizează cu atât mai bine această situație, sunt tentat să spun că războiul din Ucraina nu se va termina nici în 2024, ceea ce va genera panică în adevăratele laboratoare ale puterii de pe „Planeta Mică”, panică ce se va materializa într-un control social și mai mare, din ce în ce mai mare cu fiecare lună de război în plus, un control total asupra populației civile din „lumea civilizată” și necesitatea unor rezultate „sigure” în alegerile ce vor avea loc mai peste tot, dar mai ales în SUA!

În rest, toate vor rămâne cum le știm în „lumea civilizată” dar și la noi: și mai mult LGBTQWERTY, și mai mult ECO-bullshiting, o populație din ce în ce mai colorată, și mai puțină identitate culturală, dar și mai multă amoralitate, și, mai ales, și mai mult control și cenzură, toate pe fondul unei pauperizării accentuate a unor categorii sociale din ce în mai largi.

Vă spuneam totuși la începutul articolului despre nevoia de minune și despre speranța în intervenți brutală a providenței. Avem nevoie de speranță! Vreau încă să cred că merităm intervenția providenței. De aceea și personal încă mă agit să fac ceva, să pun umărul la o schimbare miraculoasă… și sunt convins că asta nu s-ar putea face decât printr-o schimbare radicală a arhitecturii statale din România. Și acum „Ajungem iar la chestiunea reviziunii constituțiunii și legii electorale…”, precum spunea și Caragiale încă din 1884. Ajungem la singurul proiect viabil prezentat până acum, ajungem la „A treia Republică”, proiectul Coaliției pentru Națiune dus în alianța Blocul Suveranist Român, proiect în jurul căruia încă sper să putem coaliza cât mai multe forțe și energii. Are acesta vreo șansă să ajungă realitate? Obiectiv, știind forța adversarului, nu, nicio șansă. Însă, „Acolo unde voiește Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii”, ba chiar și a Sistemului.

De aceea, fără o minune, 2024 va fi doar un nou început al aceluiași sfârșit!
Să credem în minuni!