Elena Ceaușescu comanda câte medalii dorea de la Nadia Comăneci!

Nadia Comăneci este supranumită și „gimnasta de aur” a României. Aceasta deoarece a cucerit multe medalii de aur, ceea ce a transformat-o într-un fenomen planetar se poate spune. Dar…Elena Ceaușescu comanda câte medalii dorea de la Nadia Comăneci! De ce?

Nadia a devenit prima gimnastă care a obținut scorul perfect de zece la olimpiadă (de șapte ori), dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus distincția de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu. Toate se întâmplau la Jocurile Olimpice de la Montreal.

În România propaganda spunea că nicio medalie nu ar fi fost posibilă „fără efortul neprecupețit al tovarășului Ceaușescu”.

Comunismul din vremea evoluției Nadiei Comăneci

Se pare însă că, în anii evoluției Nadiei ca gimnastă, sportul românesc era la fel de supus comunismului ca de altfel întreaga țară. Spune acest lucru istoricul Stejărel Olaru, autorul cărții „Nadia și Securitatea”. „Am încercat să descriu dimensiunile acestui fenomen în carte, legându-l de instituțiile politice care aveau atribuții în acest domeniu: Federația Română de Gimnastică, Consiliul Național de Educație Fizică și Sport, până sus la Comitetul Central, până la secretariatul Comitetului Central, la persoana care se ocupa de sport și, bineînțeles, la Nicolae și Elena Ceaușescu care, așa cum știm, luau decizii personale în orice, iar gimnastica feminină era favorita lor în acea perioadă.

La fel ca handbalul și atletismul; lui Ceaușescu îi plăcea atletismul. Urmăreau evoluția sportivilor români din aceste domenii și dădeau indicații așa cum le venea în cap”, subliniază Stejărel Olaru.

La un moment dat el scrie în carte că Elena Ceaușescu obișnuia să spună cam câte medalii trebuie să câștige un sportiv. Nadia, dacă mergea la un campionat internațional, trebuia să câștige două-trei medalii de aur. „În momentul în care Elena Ceaușescu spunea acest lucru, nu era o vorbă aruncată în vânt: se transforma pe loc într-o indicație politică, într-un obiectiv de îndeplinit. De la ministrul Sportului până la oficiali din Federație, toată lumea tremura, se făceau ședințe de partid, la care erau chemați antrenori, membri ai Federației și se spunea că „de sus” s-a stabilit că trebuie să câștige vreo două-trei medalii de aur.

În momentul în care Elena Ceaușescu spunea acest lucru, nu era o vorbă aruncată în vânt: se transforma pe loc într-o indicație politică, într-un obiectiv de îndeplinit”, adaugă Stejărel Olaru.

Prin urmare, de la ministrul Sportului până la oficiali din Federație, toată lumea tremura, se făceau ședințe de partid, la care erau chemați antrenori, membri ai Federației și se spunea că „de sus” s-a stabilit că trebuie să câștige vreo două-trei medalii de aur, potrivit istoricului.