Exclusiv. Melania Medeleanu și-a spus povestea de om obligat de pandemie să își recroiască viața

Pentru ea, îmblânzitorul de fluturi e acela care înțelege că bătăile aripilor lor sunt acolo în cele mai frumoase momente din viață: când te îndrăgosteșți, când pregăteșți un proiect nou, când dai viață unor idei…

Mama lui MagiCAMP, fondator Zi de BINE, Îmblânzitor de fluturi (Trainer Dicție și Public speaking), aceasta este prezentarea Melaniei Medeleanu de pe social media. După cum bine se știe, Melania e o persoană activă, implicată de obicei în multe proiecte.  

Anul 2020 nu a fost deloc ușor pentru ea, după cum recunoaște: planuri făcute praf,  infectarea cu Covid…Totodată a fost anul în care copilul ei a început să vorbească și să aibă atitudine, iar Melania, în tandem cu micuțul om, s-a regrupat pentru noi și noi provocări.

Melania Medeleanu și-a spus povestea de om obligat de pandemie să escaladeze viața (nu că nu ar fi obișnuită cu acest lucru), în exclusivitate, într-un interviu pentru Ziarul Puterea.

                                                            ***

Melania Medeleanu, eșți cunoscută drept o o persoană activă, implicată în multe proiecte. Cum ți-ai recroit viața în perioada pandemiei? Am folosit cuvântul recroit, deoarece mi-a plăcut mult declarația pe care ai făcut-o la un moment dat, despre copilul tău care ți-a recroit viața.

Paradoxal, pentru mine, dincolo de perioada în care am fost infectată cu Covid, a fost un an din care mi-am luat foarte mult. A fost anul în care copilul meu a început să vorbească și să aibă atitudine – nu știam că începe așa devreme perioada asta – și asta m-a făcut să mă uit cu atenție la cine sunt eu în raport cu el – că fata asta serioasă care sunt eu nu se potrivește deloc cu ghidușul care e el, deci a trebuit să învăț să scot la lumina partea ludică din mine. Și, zău, e neașteptat de complicat.

Pe de altă parte, omul serios a avut zona lui de desfășurare – un proiect luat de la 0, cu 200 de lei în cont și mult entuziasm și planuri care s-au făcut ferfeniță în ziua în care în România s-a declanșat starea de urgență. Câteva clipe de regrupare și apoi turat motoarele într-un an, cât le-am turat în ultimii 5 la un loc. Am recroit cu bucuria celui care înțelege că visurile apar ușor, dar se transformă în realitate doar dacă pui în ele timp, atenție, grijă, muncă.

Ai fondat un nou proiect umanitar, anul trecut. Povestește-ne despre Zi de Bine, care este impactul acestui proiect?

Ne-am propus câteva lucruri atunci când am început acest proiect: să ne uităm la zone care nu sunt văzute suficient, să încurajăm cât mai mulți oameni să se implice și să descopere, în felul asta, că indiferent cât de mic, mare, bogat sau sărac eșți, poți să fii de ajutor. Nu în ultimul rând, ne-am propus să colaborăm cu alte ONG-uri și să arătăm în felul asta cât de multe putem face când ne unim forțele.

Se face, iată, un an de când există Asociația Zi de BINE și numărăm deja  10 proiecte finalizate, în valoare de aproape 1.500.000 de euro, în domenii precum sănătatea mintală, igienă, artă, sărăcie, educație.  Mii de oameni pe care i-am atins într-un fel sau altul. Proiecte la care au contribuit peste 35.000 de persoane care și-au donat ziua, au trimis un SMS cu cuvântul SUS la 8845 pentru o donație de 2E/luna sau au organizat evenimente de strângere de fonduri pentru cauzele pe care le susținem. Ne bucurăm tare și că am colaborat atât cu ONG-uri mari și cunoscute – cum ar fi Fundația Serviciilor Sociale Bethany, FSC Bacău dar și cu ONG uri mai mici – Asociația Edit, BertaLand, Life Education for All, ba chiar și cu ONG-uri care au luat naștere cu ocazia colaborării noastre – Edubuzz sau Asociația Victimelor Infracțiunilor Sexuale.

Ai vorbit și vorbeșți despre puterea de a face bine. Crezi că românii au învățat că puterea de a face bine este esențială? Și că fără ea viața nu prea are sens?

Mi-e greu să mă pronunț la modul general. Nu, nu toți românii au învățat asta. Dar sunt mulți cei care au înțeles că, de la un punct încolo, viața nu mai e doar despre ține și ai tăi și că dacă vrei să treci la nivelul următor și să simți ceva ce n-ai mai simțit, implicarea în comunitate poate fi ingredientul cheie. De altfel e dovedit științific deja că implicarea, indiferent de formă ei – că e voluntariat, că e donație sau timp investit pentru ca altcuiva să-i fie puțin mai bine crește nivelul de serotonină – deci nivelul de satisfacție, de fericire.

Cum vezi viitorul proiectelor tale? De fapt, ce alte proiecte ai în plan, dacă nu e un secret?

Am povestit mult cu Luciana (Zaharia – cofondatoarea Asociației Zi de BINE) despre ce facem anul acesta cu Asociația, mai ales că hei rupul de anul trecut ne-a cam epuizat. Jumătate de luna făceam fundraising, cealaltă jumătate coordonam implementarea proiectului și aveam mereu inima strânsă: o să reușim să strângem banii până la final? O să reușim să terminăm până pe 30-31 ale lunii, așa cum ne-am propus? Și nici nu se încheia bine luna și o luam de la capăt.

Din fericire, nici eu nici ea nu ne-am pus problema să ne oprim, ci doar să ne organizăm puțin mai bine. Așa că, echipa noastră s-a mărit – acum suntem 4 – Eliza și Ana se ocupă de comunicare, așa încât eu și Luciana să putem să ne concentrăm pe  fundraising și pe coordonarea proiectelor. Am avut șansa ca 3 companii să ne devină parteneri strategici – Lidl România, E.On România și UniCredit Bank, ceea ce ne-a luat o piatră de pe inimă – acum putem să dedicăm mai mult timp selecției cauzelor pe care le susținem și implementării propriu zise.

Așa că anul asta avem deja 10 din cele 12 cauze ale lui 2021 puse pe hârtie și  chiar la momentul ăsta unul  dintre proiecte e încheiat – Linia verde pentru adolescenții care se confruntă cu depresia – cauza lunii Ianuarie, altul e aproape de final – Camerele de audiere pentru minorii victime sau martori ai unor infracțiuni – cauza de Februarie, iar pentru alte patru am început deja munca efectivă.

Ce sfat ai da tinerilor pregățiți să înfrunte viața la vremuri de pandemie? Și oamenilor, în general, ce sfat le-ai da?

Nu sunt deloc în poziția de a da sfaturi. Tocmai de aceea am simțit nevoia să pun la rândul meu întrebări. Așa că, atunci când, în Ianuarie, am susținut proiectul Teen Line, o linie verde pentru adolescenții care se confruntă cu depresia, un proiect făcut împreună cu prietenii de la Deprehub, am simțit nevoia să vorbesc cu adolescenți, cu psihologi.  Dacă e cineva potrivit să dea sfaturi sunt mai degrabă ei, cei care trec prin lucrurile pe care noi încercăm să le scoatem la lumina și, măcar un pic, să le căutăm soluții. Așa s-a născut de altfel și Podcastul nostru, iar primul interviu  – cel cu mama unei tinere care a luptat cu depresia, a fost ascultat de peste 50.000 de părinți și cred că ar trebui să ajungă la fiecare părinte de adolescent – https://www.youtube.com/watch?v=yEUGJCuSwIk&t=1665s

Cum îți împarți timpul între proiecte și copilul tău?

Niciodată, cinstit, oricât m-aș strădui. E clar că atunci când Radu câștigă, ritmul în care gestionez inerentele piedici ale câte unui proiect scade. Iar atunci când sunt focusată pe rezolvarea de probleme, Radu strigă după mine mai des decât de obicei. N-am reușit să găsesc echilibrul și, că să fiu sinceră, nici nu-mi dau prea multe șanse. Sper că cresc un copil independent și înțelegător.

Care este ultima carte pe care ai citit-o și de ce?

Prea multe cărți de parenting 🙂 . Pentru că sunt uneori copleșită de întrebări pe care sunt sigură că și le-au pus milioane de mame înaintea mea și cineva, musai, o fi scris o carte bună despre ele.

Definește îmblânzitorul de fluturi…

Îmblânzitorul de fluturi e acela care înțelege că bătăile aripilor lor sunt acolo în cele mai frumoase momente din viață: când te îndrăgosteșți, când pregăteșți un proiect nou, când dai viață unor idei. În consecință, în loc să încerce să scape de ei, le oferă spațiu și încredere.

Cel mai des, la cursurile de public speaking oamenii îmi spun că vor să scape de fluturi. E minunat când își dau seama că, de fapt , ce au de făcut e să-i accepte și să-i îmblânzească.

Știu că ții, în ultima vreme, cursurile online- și la dicție și la public speaking. E mai bine sau mai rău față de vremurile când te întâlneai cu oamenii față în față?

Mi-e dor de interacțiunile față în față, de poveștile pe care le aflam despre cursanții mei în pauzele de cafea. Pe de altă parte, am constatat cu uimire că online-ul, pe care l-am ocolit cu încrâncenare ani de zile, are, mai ales la dicție, avantaje uriașe: în primul rând pot să văd chipul omului de foarte aproape – și-mi dau seama mai bine dacă pronunță corect sau nu un anumit sunet. Înainte eram aproape intruzivă când mă apropiam excesiv că să observ poziția limbii, de exemplu.

În plus, la cursurile față în față ajungeau doar cei care se nimereau în București atunci când țineam eu întâlnirile. Acum sunt de peste tot, din țară și din străinătate. Aproape că nu mai am bucureșteni la curs, nu mai prind loc 🙂 . .Așa că, deși sper că într-o bună zi să ne vedem din nou, voi păstra în mod cert și varianta online, care mi-a depășit așteptările în ceea ce privește eficiența. Lucrez de zor și la site – www.melania-medeleanu.ro și sper ca în curând să fac înscrierea la curs și parcurgerea lui cât mai accesibilă pentru cei care simt nevoia să-și îmbunătățească dicția sau prezentările în public.