Hai la finețuri! Rețete de dulcețuri din ceapă și dovlecei

Este vremea dulceţurilor, a compoturilor, a sucurilor, într-un cuvânt, a bucătăritului îndelung. Vă propunem, deci, să intraţi în bucătărie, că vipie nu mai e, să pregătim câte ceva pentru familiile noastre. Pe cuvânt, nu e greu! Şi sigur munca ne va fi apreciată… de cei cărora le pregătim aceste bunătăți.

Dulceaţă de ceapă

Aţi scos ceapa din grădină, da? Sau, mă rog, aţi cumpărat acest produs de la piaţă?

Zic să pregătim, întâi, înainte de a intra în capitolul propriu-zis al dulceţurilor, o garnitură de ceapă pentru friptura de la grătar, pe care, ştiu, vreţi s-o preparaţi la sfârşit de săptămână. Oricum, este o combinaţie care merită, alături de o ciozvârtă de viţel ori pulpă de pui, încercată. Şi hai să-i zicem, ca să fim în ton cu toate celelalte sugestii, dulceaţă de ceapă…

Cam la un kilogram de ceapă mică (dacă e arpagic sau ceapă roşie e şi mai bine) se încinge drăceşte în două linguri de ulei, unde am caramelizat vreo trei linguri de zahăr. Musai ca cepele să se învârtă şi să se sucească prin tot caramelul, ca să ia din culoare şi gust. Apoi se toarnă în cratiţă cam la 750 ml de vin roşu, se amestecă bine şi se pune niscaiva, după gust, sare.

Ca să fie compoziţia aromată, se adaugă şi trei foi de dafin şi un pic de praf de coriandru. Se fierbe totul până vinul începe să scadă şi leagă sosul. Un jeleu de coacăze se găseşte prin bucătărie? Un pic de oţet? Bine, atunci scuturăm câte niţel şi de-ăla, şi deăla în cratiţa cu sos. Ne tragem sufletul şi mai lăsăm pe aragaz, cât să mai dea un clocot. Apoi, când ceapa s-a desfăcut ca trandafirul la soare şi totul s-a legat, acoperim cratiţa cu un prosop ud şi stingem focul.

După vreo jumătate de oră, când s-a mai ostoit fierbinţeala, picurăm un pic de conservant (dacă avem intenţia să păstrăm garnitura vreme mai îndelungată), punem compoziţia la borcane şi o scoatem din frigider sau din beci, la nevoie. Hai că n-a fost greu. Mai ales că nici nu am tocat ceapa ca să ne lăcrimeze ochişorii şi să bocim prin bucătărie… Spor la treabă.

Dulceaţă de dovlecel

Zic, că tot e piaţa şi grădina plină cu el, să fie și o dulceaţă de dovlecel. Are şi colorit diferit, e şi gustoasă, e şi – destul – de fină. Şi nici greu de făcut. Deci ne trebuie: doi dovlecei mai bătrânei, două kilograme de zahăr, două linguri de sare de lămâie, o lămâie, şase pliculeţe de zahăr vanilat. E adevărat că, în loc de zece minute, stăm vreo două ore în picioare, dar e dulceaţă sănătoasă, pentru o familie sănătoasă. Aşa…

Se curăţă dovleceii de coajă, se curăţă de seminţe şi se taie în cubuleţe mici. Peste cratiţa cu aceste cubuleţe se presară sare de lămâie, cam la două linguri, cum ziceam mai sus. Musai să se amestece un pic, ca sarea de lămâie să „pupe“ fiecare cubuleţ. În felul acesta dovlecelul se întăreşte, îşi păstrează forma şi nu se face pilaf la fierbere. Se lasă aşa chiar şi două ore, timp în care pregătiţi borcanele.

Bun… Apoi se clăteşte dovlecelul sub jet de apă şi se lasă în cratiţă. Într-un alt vas se pun zahărul şi o cană de apă la fiert până se topeşte zahărul şi începe să se formeze siropul. Atunci se adaugă dovlecelul scurs de apă şi, după mai multe minuţele de „compătimit“ cu siropul, se pune lămâia tăiată în feliuţe.

Focul nu e nici prea-prea, nici foarte-foarte şi, din când în când, mai amestecăm cu linguroiul şi mai luăm spuma. Când bulele de fierbere sunt uniforme pe toată suprafaţa dulceţii, ne cam apropiem de finalul operaţiunii. Drept care, punem zahărul vanilat peste compoziţie. Şi, cum stingem focul, acoperim vasul cu prosopul umed şi mai lăsăm să se răcească. Apoi punem aspirină pisată sau conservant şi hai cu dulceaţa la borcane!

Compot de dovlecel

Am înţeles, v-a mai rămas dovlecel, dar şi lămâi şi vanilie şi parcă n-aţi mai pune de o dulceaţă de acelaşi fel… Bine, sunt de acord. Hai să trântim un compot, de să moară cumetrele din uliţă de necaz. Ăia doi, trei dovlecei care au rămas, se taie, după ce au fost curăţaţi, în cubuleţe şi tot aşa se toarnă sare de lămâie peste cubuleţe.

După vreo oră se clătesc cubuleţele şi se aşază în borcane, împreună cu felii de lămâie şi lime. Peste toate se toarnă apă, de se umplu borcanele. Se lasă aşa, cam la un pătrar de ceas, apoi apa se scurge din borcane într-o cratiţă, se adaugă zahăr după gust – cam un kilogram, chiar mai mult, aşa ca idee – zahăr vanilat şi esenţă de vanilie, tot aşa după gustul fiecăruia.

Dăm cratiţa la foc potrivit şi amestecăm prin ea până se topeşte zahărul. Siropul astfel obţinut se toarnă peste cubuleţele de dovlecel, în borcane, care se capsează şi se sterilizează în bain-marin timp de o oră după ce începe să fiarbă apa. Se lasă să se răcească în cratiţa respectivă o zi şi se păstrează la loc uscat.

Acuma, dacă ne-am și bucătărit, mă declar mulțumită.