Alimente livrate deloc sau de 10-20 de ori mai puțin decât necesarul, „cosmetizate” însă prin raportări false, așa arăta realitatea ultimelor zile ale perioadei comuniste. Situația era cunoscută și raportată zilnic la nivelul Securității (poliția politică a regimului), dar nu avea cum să le țină de foame celor care nu găseau de mâncare în magazinele alimentare.
Mai multe documente recent desecretizate arată adevăratul nivel de aprovizionare a populației din întreaga țară, în ultimul an al dictaturii comuniste.
Cum alimentele erau raționalizate și se distribuiau doar pe cartele, stocurile erau imposibil de realizat la nivelul populației.
Și aprovizionarea era o adevărată aventură pentru că livrările erau insuficiente sau, în anumite cazuri, chiar inexistente.
O Notă (întocmită de Securitate) privind aprovizionarea Capitalei cu unele produse agroalimentare în ziua de 3 decembrie 1989 recunoaște că livrările „s-au situat sub nivelul planificat” la:
Lipsa alimentelor, cozile și nemulțumirile populației erau cunoscute și raportate de angajații poliției politice comuniste.
O notă întocmită de Securitate în 6 decembrie 1989, recent desecretizată de SRI, arată că în noiembrie 1989 „livrările de produse agroalimentare s-au realizat sub 50% față de prevederile programului de autoconducere și autoaprovizionare la carne tăiată (42%), preparate din carne (43%), pește (38%), unt (45%), brânzeturi (41%), ouă (38%) și cartofi (43%)”.
„Pe fondul unor asemenea stări de lucruri, în toate județele s-au creat dificultăți în aprovizionarea populației cu produsele agroalimentare, vânzarea acestora realizându-se cu aglomerații și comentarii nefavorabile în rândul cumpărătorilor”, se arată în nota din 6 decembrie.
O altă notă a Securității, tot din decembrie, arată că „deținem date din care rezultă că raportarea de către Ministerul Industriei Alimentare și Ministerul Agriculturii a cantităților de produse agroalimentare livrate la fondul pieții în municipiul București nu corespunde realității”.