Justiția cu memorie selectivă. Lia Savonea cere consecințe pentru alții, Ana Birchall îi amintește întâlnirile „de taină”

Scandalul întâlnirii dintre Simina Tănăsescu și Ilie Bolojan a deschis, dincolo de întrebările legitime ale momentului, marele dulap cu schelete al relațiilor dintre politică și Justiție.

Lia Savonea cere clarificări și „consecințe instituționale”.

Ana Birchall îi amintește că, în 2019, se întâlnea seara cu premierul Viorica Dăncilă, însoțită de Florin Iordache.

În România, principiile sunt impresionante mai ales când trebuie aplicate adversarilor.

Întâlnirea care trebuia explicată din prima zi

Simina Tănăsescu a greșit.

Președinta Curții Constituționale nu trebuia să lase să treacă zile până să explice limpede de ce s-a întâlnit, într-un birou de la Senat, cu Ilie Bolojan.

Momentul era sensibil, iar la CCR existau dosare în care Guvernul și premierul aveau interese politice evidente.

Chiar dacă discuția a fost, așa cum susține CCR, strict administrativă, aparența de apropiere rămâne o problemă.

În asemenea funcții, nu este suficient să fii imparțial. Trebuie să nu oferi motive rezonabile pentru ca imparțialitatea ta să fie pusă la îndoială.

CSM, președinții unor instanțe și Înalta Curte au avut, prin urmare, dreptul să solicite clarificări.

Lia Savonea descoperă transparența

Problema începe în clipa în care în fruntea cruciadei morale se așază Lia Savonea.

Șefa Înaltei Curți a cerut „clarificarea imediată și completă” a întâlnirii și a vorbit despre asumarea „consecințelor necesare”, formulă care miroase puternic a invitație la demisie.

Doamna Inchiziție-cu-Detergent

Savonea este una dintre cele mai detestate persoane publice din România. Se cam știe de ce, care-i rolul ei în Sistem. Adică… de ce o iubesc toți dubioșii.

Iată că, dintr-odată, simpla aparență a unei apropieri nepotrivite dintre puteri devine intolerabilă.

Întâlnirile neanunțate provoacă frisoane instituționale.

Independența Justiției trebuie apărată până la ultima virgulă!

O exigență admirabilă. Păcat că pare inventată în august 2026.

Ana Birchall deschide sertarul din 2019

Ana Birchall îi amintește Liei Savonea că, în 2019, pe când conducea CSM, ar fi participat la întâlniri de seară cu premierul Viorica Dăncilă și Florin Iordache.

Birchall susține că a întâlnit-o în antecamera premierului și afirmă că miza acelor întrevederi era numirea Adinei Florea la conducerea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.

Adică, ce să vezi, nu se juca un mic tabinet, la un cofet și un cointreau.

Fosta ministră spune că a blocat de opt ori numirea în plenul CSM. 

Acuzația este gravă și trebuie tratată ca atare, nu transformată automat în verdict.

Lia Savonea susține că întâlnirile sale au avut caracter instituțional, iar Viorica Dăncilă neagă existența unei întrevederi secrete.

Avem, deocamdată, versiuni contradictorii.

Dar tocmai acesta este argumentul Anei Birchall:

dacă întâlnirea Tănăsescu–Bolojan trebuie anchetată, atunci trebuie lămurite și întâlnirile Savonea–Dăncilă–Iordache. Nu?

Tot, nu doar episodul convenabil.

Florin Iordache, instituția fără instituție

Prezența lui Florin Iordache este detaliul care strică explicația comodă.

În ce calitate participa el la asemenea discuții?

Ce instituție reprezenta?

De ce era necesar la o întrevedere dintre președinta CSM și premier?

Birchall susține că Iordache nu ocupa atunci nicio funcție în Guvern sau în cabinetul Vioricăi Dăncilă.

Dacă lucrurile au stat astfel, caracterul strict instituțional al întâlnirii devine ceva mai greu de vândut.

Poate Lia Savonea are o explicație perfectă.

Aia cu ”caracterul instituțional” al tabinetului de seară… nu ține.

Ar fi momentul să o ofere cu exact standardul de transparență pe care îl pretinde acum Siminei Tănăsescu.

Secția „Nufărul” și miza care nu era deloc administrativă

Birchall numește SIIJ „Secția specială Nufărul”, creată pentru a îngropa dosare și a-i „albi” pe corupți.

Este o formulare politică și dură, dar reamintește dimensiunea conflictului din 2019.

Nu se flecărea despre repararea instalației sanitare de la CSM.

Numirea conducerii Secției speciale se afla în centrul unei lupte uriașe pentru controlul Justiției.

De aceea, întâlnirile invocate de Birchall, dacă sunt confirmate în forma descrisă, nu pot fi expediate drept conversații administrative inocente.

Ar reprezenta exact genul de contact discret dintre Justiție și puterea politică pe care Lia Savonea îl consideră astăzi devastator pentru credibilitatea CCR.

În România, principiul intră în tură când îi convine

Aici nu mai discutăm doar despre Simina Tănăsescu, Ilie Bolojan sau Lia Savonea. Discutăm despre boala veche a instituțiilor românești: principiul selectiv.

Întâlnirea adversarului este clandestină.

Întâlnirea noastră este instituțională.

Tăcerea adversarului dovedește vinovăție.

Tăcerea noastră înseamnă demnitate.

Pentru ceilalți cerem anchetă, demisie și purificare. Pentru noi cerem înțelegerea contextului.

Tupeul devine nebunesc în momentul în care tocmai personajele cu trecutul cel mai controversat se prezintă drept inspectori morali ai națiunii.

Anchetă pentru toți sau… indignarea nu valorează nimic

Simina Tănăsescu trebuia să explice imediat întâlnirea. Ilie Bolojan trebuia să facă același lucru. Pozițiile lor nu îi așază deasupra suspiciunii.

Dar nici Lia Savonea nu poate cere consecințe pentru o întâlnire neanunțată, în timp ce propriile întrevederi din 2019 rămân în ceață.

Ana Birchall are dreptate asupra punctului esențial: dacă este de investigat, să se investigheze tot.

Cine a participat, în ce calitate, cine a solicitat întâlnirile, ce s-a discutat și de ce nu au fost anunțate?

Altfel, nu asistăm la apărarea independenței Justiției, ci la o reglare de conturi în robe.

În Românica noastră, transparența continuă să fie lanterna îndreptată exclusiv spre fața adversarului.

Cei care o țin în mână rămân, printr-o coincidență aproape constituțională, întotdeauna în întuneric.

Cam așa arată și momentul Fritz, în clipa de față.