La Băneasa, o companie care repară aeronave de un secol a primit trei ani ca să-și cumpere viitorul. Prețul îl plătesc cei care au crezut în ea la bursă

Pe Bulevardul Ficusului nr. 44, în nordul Bucureștiului, hangarele Romaero stau la câteva sute de metri de vilele și birourile care au făcut din Băneasa cel mai scump pământ al țării. De o parte a gardului, metrul pătrat se vinde cu prețuri de capitală vest-europeană. De cealaltă, o companie fondată pe vremea când aviația română abia învăța să zboare — istoria ei începe în 1920 — a acumulat datorii de 785 de milioane de lei la o cifră de afaceri de 67 de milioane. De unsprezece ori mai mult decât vinde într-un an.

Pe 4 august, Tribunalul București a pus capăt suspansului care durează de doi ani și jumătate: hotărârea executorie nr. 4474 confirmă planul de reorganizare al Romaero. Compania nu moare. Dar felul în care va trăi mai departe spune o poveste mai mare decât ea — despre cum ajunge o companie strategică a statului la mâna propriilor datorii, despre cine plătește salvarea și despre ce se întâmplă cu acționarii mici prinși între hangarele istoriei și buldozerele viitorului.

Ziua în care statul și-a executat propria companie

Ca să înțelegem cum s-a ajuns aici, trebuie să ne întoarcem în toamna lui 2023, când trei lovituri au căzut aproape simultan.

Prima a venit de unde te-ai fi așteptat cel mai puțin: de la Hidroelectrica. Compania-bijuterie a statului român — cea salvată cândva de „băieții deștepți” care o secătuiau, prin insolvență — a executat garanțiile Romaero pentru facturi neplătite la curent electric. Terenuri și clădiri din Băneasa, ipotecate pentru energie, au plecat la licitație. O companie de stat a scos la mezat activele altei companii de stat, pentru curent. Undeva, într-un birou din administrația românească, cineva ar fi trebuit să vadă absurdul înainte să-l vadă executorul.

ACTUALITATE

Romaero, salvată de la faliment. Creditorii au aprobat planul de reorganizare

A doua lovitură: un fost client a câștigat definitiv în instanță despăgubiri de 17 milioane de dolari.

A treia: CEC Bank, banca statului, a cerut rambursarea anticipată a creditului. Trei creditori, dintre care doi cu același acționar ca debitoarea, au împins compania în brațele Tribunalului. Pe 17 ianuarie 2024, acțiunile RORX au înghețat pe ecranele bursei, la o capitalizare de 111 milioane de lei, și n-au mai mișcat de atunci.

Femeia cu planul

Totodată, afacerile scăzuseră de la 89 de milioane de lei în 2019 la 52 de milioane în 2021. Pierderile depășiseră 50 de milioane pe an, patru ani la rând. Pandemia lovise aviația mondială, e adevărat — dar Boeing și Bombardier și-au revenit; Romaero, nu. Iar primul om desemnat să reprezinte acționarii în insolvență a fost un senator PSD, cu 30.000 de lei brut pe lună — detaliul care rezumă, mai bine decât orice bilanț, cum se conducea compania în timp ce se scufunda.

Schimbarea de ton a venit odată cu schimbarea de oameni. Administrator special a devenit Aurora-Speranța Munteanu, profesionistă de restructurări, care împreună cu Expert Insolvență SPRL a depus pe 15 mai planul confirmat acum. Iar primul semn că altcineva ține volanul e în cifrele lui 2025: venituri totale urcate la 96,5 milioane de lei, de la 76 de milioane, și pierderea redusă la o fracțiune din cea a anilor negri. Primul an de ameliorare reală din ultimul deceniu — obținut, ironic, sub protecția insolvenței, acolo unde compania nu mai putea fi executată de nimeni, nici măcar de celelalte companii ale statului.

Planul a trecut prin adunarea creditorilor pe 17 iunie cu o majoritate pe care rar o vezi în dosare de asemenea dimensiuni: 94,33% din valoarea creanțelor. Matematica votului e simplă de descifrat: cei care primesc totul au votat pentru. Creditorii garantați — 100%. Salariații — 100%. Bugetul — 100%. Singura categorie tunsă, chirografarii, primește jumătate; dar și jumătatea aceea e mai mult decât le-ar fi dat falimentul, așa că planul a trecut și de testul juridic.

Banii vin din două locuri. Primul e chiar pământul: Romaero a inventariat terenuri și clădiri neutilizate evaluate la 54,3 milioane de euro, de vândut în două etape. Dezvoltatorii dau târcoale de mult — versiunile anterioare ale strategiei pomeneau explicit One United Properties —, iar acum tranzacția are, în sfârșit, un cadru legal și un scop: trecutul se plătește cu hectare. Al doilea izvor e mai îndrăzneț: proiecțiile operaționale promit 99 de milioane de lei venituri în primul an, 238,7 în al doilea și 286,6 în al treilea.

O cvadruplare în trei ani, pentru o companie care n-a mai văzut  90 de milioane din 2019. Pariul din spatele acestei evoluții exponențiale are un nume: reînarmarea Europei. Bugete militare umflate, programe SAFE, România ca hub estic al NATO — iar un MRO certificat, cu piste, hangare și ingineri, lângă un aeroport funcțional, devine brusc un activ pe care nu-l mai poți reconstrui la comandă. Direcția e credibilă. Panta, mai puțin.

Clauza de la trimestrul 12

Și totuși, cea mai importantă frază a planului nu e despre avioane, ci despre acțiuni. La împlinirea trimestrului 12 de la confirmare — orizont: mijlocul lui 2029 — creanțele bugetare de 550,7 milioane de lei, dominate de cele 466,8 milioane ale AAAS, se convertesc în acțiuni Romaero. Raportul de conversie îl va stabili un evaluator ANEVAR, printr-un calcul DCF al valorii companiei. Acționarii existenți se diluează proporțional.

Citiți încă o dată ordinele de mărime: se convertesc 550 de milioane de lei într-o companie cu un capital social de 17 milioane și o ultimă valoare de piață de 111 milioane. Oricât de generoasă ar ieși evaluarea din 2029, deznodământul e scris: AAAS va deveni acționarul dominant, statul — care intră în plan cu 56,7% prin Ministerul Economiei — va ieși controlând cvasi-totalitatea, iar cei doi mari acționari privați, Fondul Proprietatea cu 18,9% și Longshield cu 23,2%, împreună cu miile de dețineri mici rămase din listarea anului 1997, se vor trezi comprimați spre procente de ordinul unităților. Sau sub acest prag.

Juridic, totul e impecabil: creanțele sunt reale, conversia e votată și confirmată, mecanismul e un debt-equity swap de manual. Economic, e chiar logic: cine a finanțat supraviețuirea primește compania. Dar numele corect al operațiunii merită rostit: o naționalizare prin insolvență. Planul salvează Romaero de la acționarii ei, nu pentru ei. Capitalul vechi este prețul ștergerii trecutului — iar minoritarii, care n-au semnat niciuna dintre deciziile care au îngropat compania, plătesc alături de cei care le-au semnat pe toate.

Un simbol înghețat

Până atunci, RORX rămâne ce este de doi ani și jumătate: un rând suspendat pe piața AeRO, fără preț, fără lichiditate, fără ieșire. Valoarea lui de azi e o opțiune pe trei necunoscute înlănțuite: dacă planul reușește (altfel urmează falimentul și discuția se închide), cât va calcula evaluatorul în 2029 raportul de conversie și la ce preț se va relua, cândva, tranzacționarea unei companii cu acționari care vor deține alte procente de acțiuni.

Termenul următor la Tribunal e pe 13 noiembrie. În hangarele de pe Ficusului, între timp, se lucrează — mai mult decât în orice an din ultimul deceniu. E posibil ca peste cinci ani Romaero să fie exact ce promite planul: o piesă mică, dar reală, din industria de apărare a unei Europe care se reînarmează, cu comenzi, angajați și profit. Ar fi un final bun al poveștii.

Doar că, la fel ca în atâtea alte povești românești cu companii de stat, finalul bun va aparține aproape în întregime statului care a lăsat-o să ajungă aici — iar cei care au pariat pe ea cu banii lor, pe bursă, vor fi rămas cu rolul pe care sistemul li-l rezervă de treizeci de ani: martori plătitori.