Mare scandal în Parlament: Demeter, compromatul și campionatul național de ipocrizie

Scandalul Demeter András István a ajuns, previzibil, în Parlament. Fostul ministru al Culturii și-a dat demisia după apariția unei înregistrări audio în care folosește un limbaj vulgar. Omul a greșit, a plecat din funcție, și-a cerut scuze. Până aici, cazul părea destul de clar: un demnitar prins cu gura pe arătură, sacrificat rapid ca să nu se transforme incidentul într-un incendiu politic mai mare.

Numai că, în Camera Deputaților, orice scandal banal trebuie umflat până devine epopee națională.

AUR, UDMR, USR și SOS România au intrat în scenă, fiecare cu propriul instrument: indignare, apărare, conspirație, morală solemnă.

Și a ieșit o ”chiloțeală” pe cinste.

Breaking news

17:57, 25.05.2026 • POLITICĂ

Ministrul Culturii a demisionat după scandalul cu înjurături (DOCUMENT)

AUR cere scuze, deci patria respiră

AUR a cerut scuze publice din partea fostului ministru.

Daniel Ciornei a spus că vorbește în numele cetățenilor români de origine maghiară, romi și ucraineni care l-au votat și a solicitat ca Demeter să-și ceară scuze tuturor cetățenilor români.

În sine, cererea nu este absurdă.

Un ministru nu poate vorbi ca la marginea șanțului și apoi să se mire că lumea îl ia la întrebări.

Numai că, atunci când AUR se urcă pe calul moralității verbale, calul începe să tușească.

Partidul care a transformat răcnetul, insulta și mahalaua politică în metodă de lucru descoperă, brusc, finețea exprimării publice.

E ca și cum piromanul satului ar cere norme mai stricte de protecție la foc.

UDMR scoate dosarul eroic

UDMR a venit cu apărarea clasică: Demeter a greșit, a demisionat, și-a cerut scuze, dar să nu uităm meritele.

Szabo Odon a susținut că înregistrarea ar fi un „compromat” și a amintit că Demeter ar fi salvat Radio Chișinău, post în limba română, de la o cumpărare rusească.

Pentru asta, spune UDMR, unii ar fi trebuit să-i mulțumească, nu să-l execute politic.

Argumentul are o parte serioasă.

Dacă episodul Radio Chișinău este real în forma prezentată, el contează.

Într-o regiune intoxicată de influență rusă, orice bastion media românesc salvat de la captură merită notat.

Dar meritul trecut nu spală automat derapajul prezent.

Nu funcționează așa: „am făcut un lucru bun, deci am dreptul la o înjurătură instituțională cu reducere de pedeapsă”.

USR vede operațiunea securistă

USR, prin Emanuel Ungureanu, a mers pe pista „operațiunii securiste”.

A spus că lui Demeter i s-a scos din context o înjurătură și că toți cei care se dau acum sensibili la limbaj au propriul lor inventar de mizerii publice.

A lovit și în AUR, amintind declarații abominabile despre femei și poziții politice discutabile privind dronele rusești.

Aici USR are un punct: selectivitatea indignării este sport parlamentar de performanță.

Când greșește adversarul, e catastrofă morală.

Când greșește omul nostru, e context, atac, montaj, război hibrid, conspirație, vreme rea.

Totuși, reflexul de a vedea imediat „operațiuni securiste” în orice înregistrare incomodă riscă să devină și el o scurtătură comodă.

Poate fi compromat. Poate fi și simplu adevărul prins pe bandă.

Uneori, microfonul nu conspiră. Doar înregistrează.

SOS România și lacrima pentru poporul umilit

SOS România a livrat partea de dramă națională.

Verginia Vedinaș a vorbit despre „greșeli abominabile”, despre „umilința poporului român” și a readus în discuție episoade mai vechi legate de atitudinea lui Demeter față de simboluri naționale.

Apoi a ținut să amintească generozitatea legislației românești față de minorități și nevoia de respect reciproc.

Aici discursul alunecă rapid din critica unui om în zona periculoasă a generalizării.

Dacă Demeter a greșit, Demeter trebuie judecat politic.

Nu trebuie împinsă întreaga conviețuire româno-maghiară într-un caz de limbaj vulgar.

România are destule probleme reale ca să nu transforme fiecare microfon aprins într-un mic Trianon de studio.

Un scandal mic, o oglindă mare

Cazul Demeter este, până la urmă, mai puțin despre o înjurătură și mai mult despre reflexele Parlamentului.

Unii pretind scuze, deși au făcut din scandal combustibil politic.

Alții invocă merite reale, dar uită că funcția publică cere autocontrol.

Alții văd servicii peste tot, chiar și acolo unde poate fi doar prostie omenească.

Iar ultimii transformă un derapaj individual într-un episod solemn despre popor, minorități și identitate națională.

Demeter a plecat. Foarte bine.

Un ministru al Culturii nu poate fi campionul inadecvării verbale.

Dar spectacolul de după demisie arată că problema nu era doar la el. Era în toată sala.

În acel talent fabulos al politicii românești de a lua o mizerie concretă și de a o transforma într-un concurs de ipocrizie cu steaguri, lacrimi, acuzații și foarte puțină rușine.