Numărul mediu de pacienți care fac AVC într-o oră este de patru

În țara noastră, în medie, patru pacienți pe oră fac un accident vascular cerebral, fiind principala cauză de dizabilitate, subliniază prof. univ. dr. Gheorghe Iana, președintele Societății de Neuroradiologie și Radiologie Intervențională din România (SNRIR).

„În momentul de faţă principala cauză de dizabilitate din România este accidentul vascular cerebral. Pacienţii sechelaţi post AVC sunt cei care costă cel mai mult statul prin dizabilitatea lor, deci rămân cu dizabilităţi severe. În medie, 4 pacienţi pe oră fac AVC în România – cam asta este media – dintre care mulţi, o mare parte, nu au nicio şansă de supravieţuire dacă fac un accident mare, pentru că şi accidentale astea sunt de diverse grade. S-a dezvoltat o reţea de centre de stroke, o reţea de tromboliză intravenoasă în fiecare judeţ, care rezolvă cazurile uşoare, în sensul că nu s-a constituit un tromb foarte mare. Tromboliza intravenoasă nu poate să dizolve cheagurile foarte mari. Şi atunci trebuie trecut în etapa a doua, de extras cheagul din interiorul vasului, iar asta se face numai în câteva centre pe care le avem. Deci, dacă 4 oameni pe oră suferă (un AVC, n.r.), gândiţi-vă cam câţi sunt la nivel naţional şi înmulţiţi fiecare oră cu 365 de zile cu 24 de ore şi aflaţi o cifră impresionantă”, a declarat dr. Gheorghe Iana la simpozionul simpozionului de radiologie intervenţională „Transilvania Interventional Course” (TRIC) de la Târgu Mureş.

Profesorul Iana spune că AVC-ul este mai frecvent seara sau noaptea, ceea ce poate fi fatal pentru persoanele singure, deoarece până când sunt descoperite, ele au pierdut șansa unui ajutor în primele ore de la debutul accidentului.

„Şi, din păcate, se întâmplă cel mai frecvent seara sau noaptea, uneori sunt oameni care locuiesc singuri, fără aparţinători, sunt găsiţi dimineaţa căzuţi în casă şi ei sunt în afara ferestrei terapeutice pentru că au trecut mai mult de 4-6 ore de la debut. Dar cei care locuiesc într-un mediu în care au un însoţitor, într-un mediu de familie, din momentul în care au primul simptom şi au anunţat medicul sunt duşi de urgenţă la spital, au şansa de a beneficia de o procedură de terapeutică şi de a se recupera parţial. În disciplina noastră se spune aşa, timpul înseamnă cât creier pierzi pe unitatea de timp. Cu fiecare minut pe care îl întârzii, cu atât şansa de recuperare scade. Deci bătălia noastră este ca pacientul să ajungă cât mai repede din momentul debutului simptomatologiei. Asta e unul şi, doi, să avem disponibilitatea de a trata pe pacientul respectiv”.