Odiseea investițiilor în Educație. Un campus școlar a fost finalizat la 13 ani de la începerea lucrărilor, dar acum nu prea mai e necesar

Primăria Galați a inaugurat sala de sport a Campusului școlar „Al I Cuza”, ultima construcție din campusul a cărui construcție a fost începută în anul 2008, în baza unei finanțări obținute în cadrul unui program al Ministerul Educației pentru construirea de campusuri școlare.

Cei 13 ani de tergiversare a lucrărilor sunt urmarea schimbărilor de priorități ale celor 19 miniștri care s-au perindat în această perioadă pe la conducerea Ministerului Educației. În 2008, Cristian Adomniței, ministru al Educației în Guvernul Tăriceanu, a aprobat finanțarea Programului Național de construire a 162 de campusuri școlare. Era un program ambițios, de modernizare a infrastructurii școlare, care a fost finanțat până la prima schimbare de guvern. În 2009, pe fondul crizei, Guvenul Boc nu a mai alocat fonduri pentru acest program național, dar nici după ce a trecut criza n-au mai fost alocate fonduri de guvernele care s-au perindat pe la putere. Majoritatea acestor campusuri școlare au fost abandonate în faza de fundație, iar banii cheltuiți pe începerea lucrărilor au rămas încă o gaură neagră în bugetul statului. Au fost investite în aceste ruine zeci de milioane de euro.

Colegiul Cuza, „chiriașul” Fundației „Caritatea”, căreia primăria îi plătea o chirie de 75.000 de euro

Programul Ministerului Educației de construire a celor 162 de campusuri școlare a fost binevenit pentru autoritățile gălățene, care au obținut începerea finanțării a trei campusuri: Campusul Colegiului Național „Al I Cuza” din Galați, Campusul Grupului Școlar Industrial Tecuci, la care era necesară completarea spațiilor didactice cu un cămin pentru cazarea elevilor din comunele din jurul orașului și Campusul școlar „Veronica Micle” din orașul Tg Bujor, un fost centru de plasament pentru minore, căruia i se pregătea o nouă utilitate educațională.

Construirea Campusului Colegiului Național „Al I Cuza” era strict necesară deoarece colegiul funcționa într-o clădire care în anul 2006 fusese retrocedată Fundației „Caritatea”, a Federației Comunităților Evreiești din România, căreia Primăria Galați îi plătea o chirie anuală de 75.000 de euro.

Situația era agravată și de faptul că imobilul construit la începutul secolului trecut era destul de șubred și erau necesare lucrări de consolidare, dar primăria nu putea aloca fonduri pentru că nu mai era proprietara clădirii. Soluția optimă era construirea unei clădiri în care să fie mutat Colegiul „Cuza”, iar programul Ministerului Educației era perfect pentru rezolvarea acestei probleme.

Noul campus, în care ar fi trebuit să fie mutat Colegiul „Cuza”, urma să fie construit în curtea Școlii Gimnaziale nr 7 din Galați. Valoarea totală a investiţiei, ce includea și consolidarea Şcolii nr 7 şi ridicarea a două corpuri de clădire şi a unei săli de sport era cifrată la 16,8 milioane de lei.

În 2008, Ministerul Educației a alocat 2,8 milioane de lei, dar în 2009 Guvernul Boc a stopat finanțările și ruinele fostului șantier au intrat în peisajul orașului.   

Soluția salvatoare: a fost desființată o școală, pentru mutarea colegiului în clădirea eliberată

Sub presiunea profesorilor și a părinților elevilor Colegiului „Cuza”, Primăria Galați încerca să găsească o soluție. În 2014, fostul primar, Marius Stan, anunța că speră să găsească 5 milioane de lei pentru continuarea investiției, dar n-a fost să fie.

Pentru că situația nu mai putea fi amânată, s-a recurs la o soluție de avarie. A fost desființată Școala Gimnazială nr 8, din cartierul „Țiglina 1”, elevii fiind redistribuiți la alte școli, iar în clădirea rămasă liberă a fost mutat Colegiul Național „Al I Cuza”. Nici această soluție, a mutării colegiului național în clădirea unei școli de cartier, nu a convenit profesorilor și elevilor, dar până la urmă situația a fost acceptată.

Mai bine mai târziu decât niciodată. Finanțare obținută prin PNDL

Chiar dacă fusese găsită o soluție pentru problema sediului Colegiului „Cuza”, mai era de rezolvat problema ruinelor campusului, care ar fi trebuit demolate dacă nu era continuată construirea. În 2018, Primăria Galați a reușit să obțină o finanțare de la Ministerul Dezvoltării prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL) – 2. Valoarea totală a proiectului „Campus şcolar la Colegiul Al. I. Cuza – corp B” era de 6.934.159 de lei, din care prin PNDL a fost alocată suma de 5.635.664 lei, restul banilor fiind asigurați de la bugetul local.

Lucrările au fost finalizate în 2019. „Corpul B” are un subsol în care e amenajat un adăpost al Protecției Civile pentru 250 de persoane, iar la parter sunt amenajate o sală de clasă, un laborator de fizică, unul de biologie, secretariatul, biroul directorului, cancelaria. La primul etaj sunt trei săli de informatică, o sală pentru server şi un laborator de chimie, la etajul al doilea sunt patru săli de clasă și un cabinet medical, iar la etajul al treilea sunt patru săli de clasă și sală radio.

Primăria Galați a mai făcut un efort financiar, și a alocat 1,9 milioane de lei pentru încheierea lucrărilor și la sala de sport a „Campusului Al I Cuza”, a cărei structuri de grinzi metalice ruginea sub ploi și zăpezi din anul 2008. Noua sală de sport are o suprafață de 610 mp, dispune de o suprafață de joc modernă, cu pardoseală elastică, vestiare și toate dotările necesare. Acum, campusul există, dar unde-i colegiul?

Adrese încurcate: Colegiul „Cuza” este în cartierul Țiglina 1, iar Campusul „Cuza” este în cartierul Țiglina 2

Până la urmă, la Galați a fost găsită o rezolvare pentru inconsecvența celor 19 miniștri ai Educației  din perioada 2008 – 2021, care au blocat finanțarea Programului Național de construire a celor 162 de campusuri școlare. Campusul a fost construit din alte surse de finanțare.

Dar pentru că lucrurile nu au decurs firesc, a apărut o ușoară controversă. Spre exemplu, Colegiul Național „Al I Cuza” este situat pe strada Saturn, din cartierul Țiglina 1, iar Campusul Școlar „Al I Cuza” e situat pe strada Brăilei, în cartierul Țiglina 2. Așa stau lucrurile în țara nesfârșitelor reforme în Educație.